FCflorin caragiu
Verificat@florin-caragiu
Bucuresti
„dragostea uită izbânzile”
"cei ce umblă în frumusețe, cândva în frumusețe vor reînvia" (Rainer Maria Rilke) http://florincaragiu.blogspot.com/ http://revistasinapsa.blogspot.com/ http://florincaragiu-blogdeprezentare.blogspot.com/ Data nasterii: 10 iunie 1969 Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993. Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005). Absolvent al Facultatii de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
mulțumesc pentru încurajări...
Pe textul:
„Aida Hancer și poetica \"omului-șuvoi\"" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
ContextMaria: mă bucur că ți-a plăcut interviul. Cuvintele tale vin frumos în completare... interesantă conexiunea cu tema \"străinului\". Mulțumesc pentru trecere și semn...
Pe textul:
„Poartă către cer" de florin caragiu
0 suflu
Contextfelicitări, Ștefan, pentru spartul estival al gheții :) Sper să ajung și eu la lansare.
Pe textul:
„Aliona" de Traian Rotărescu
Recomandat0 suflu
Contextde descompunere în factori: moartea și culoarea prelungite în lacrima neplânsă, evaporată și inima zidită. Construcția are eleganță și simplitate, impresia creată prin învăluire e pătrunzătoare.
Pe textul:
„Anti-elegie" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextMi-a plăcut construcția poeziei, felul cum ai stabilit cruciform - din \"patru vânturi\" - tensiunile
stării tectonice, \"post-cataclismice\". Se pornește de la o \"rămășiță\" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: \"Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește\"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: \"nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne\".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin \"fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții\".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!
stării tectonice, \"post-cataclismice\". Se pornește de la o \"rămășiță\" cu relevanță asupra unei condiții-limită a umanului: \"Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară/ pe care numai suferința o îmblânzește\"
mi-a plăcut după aceea cum ai dat impresiei de confuzie nerv prin scaieții tineri, după care rezolvi prin niște versuri superbe: \"nu am putut afla/ de ce orizontul se luminează încercuindu-ne\".
Apoi reiei tema cu alte variațiuni, rotunjind împletirea de stări și mișcări, lumini și umbre, prin \"fericirea/ e haina de sărbătoare a tristeții\".
Realul și neîntâmplatul se conjugă în spectrul sfârșitului trăit anticipativ în însăși neînceperea lui...
Felicitări!
Pe textul:
„Scaieți tineri" de Irina Nechit
0 suflu
Contextdeosebită lucrătura, mizând pe circulația unor sensuri abia sugerate, cu un final pe măsură. Mai întâi remarc împletirea între inaderența fluxului mângâierii și tăierea părului ce apare ca o consacrare la marginea lumii deschizând o atmosferă de basm. Apoi frica ce detașează gestul alungării și provoacă pe undeva ca un flux și reflux aruncarea pietrei și transparența morții din chiar locul rămas liber, eliberat de obiectul lovirii chipului. Titlul mi se pare bine ales, își lasă ecoul în ramificațiile textului.
Pe textul:
„greșeala" de Costel Stancu
0 suflu
Contextsugestiv ai creat \"în ape\" transparența unei stări suapendate între atingere și singurătate, deschidere și neliniște, curgere și elevare, libertate și neapărare sau captivitate \"în petale\"... arborescența sinaxelor dă o unitate discretă ansamblului neliniar, elementele plastice dau corp unei imagini ce respiră irespirabilul...
Pe textul:
„apa de păsări" de Adriana Giurcă
0 suflu
Contextda, chiar așa e, copiii sunt lumi noi la atingerea carora renaste in noi o licarire de \"tinerete fara batranete\" :), mulțumesc pentru semn.
Pe textul:
„Garou" de florin caragiu
0 suflu
Contextfrumos lucrată zbaterea e aici, prin imagini de forță și impact, mama pare un leitmotiv al legăturii cu viața răvășite, fracturate, desfigurate, aduse într-un prag-limită al rarefierii, distrofiei, absorbite de moarte... pe de o parte se înregistrează imprimarea, transmiterea caracterelor, apoi încleștarea până spre limita destrămării, după care se așterne acalmia. Lângă cuiul ruginit martor al spinului din trup înflorește sub soarele punând căpăstrul pe nori un \"amestec de frică și tandrețe\" - un final ca un curcubeu peste abisul suferinței...
Pe textul:
„din dimineața asta n-ai cum să mai ierți" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextRomulus: Mulțumesc, mă bucur că ai trecut pe aici...
Răzvan: Ca de obicei, interesantă și pătrunzătoare interpretarea ta, mulțumesc mult.
Răzvan: Ca de obicei, interesantă și pătrunzătoare interpretarea ta, mulțumesc mult.
Pe textul:
„Garou" de florin caragiu
0 suflu
Contextmulțumesc pentru trecere și selecția versurilor, mă bucur că ți-a plăcut zbaterea cuvintelor ce rețin unda de șoc a conștiinței în fața crucificării...
Pe textul:
„Garou" de florin caragiu
0 suflu
Contextmulțumesc pentru comentariu, mă bucur de trecerea ta distinsă pe aici :) ai văzut bine esența re-nașterii unei scene primale în conștiință...
Pe textul:
„Garou" de florin caragiu
0 suflu
Contextmi se pare atent lucrată prin repetiții senzația de revenire spre casa memoriei și limbajului - depășirea crizei prin șocuri electrice - șerpi electrici. Restabilirea sinaxelor, rarefierea și polarizarea norului de gânduri se compun cu o senzație de \"pierdut în spațiu\", de imersie în odihna ce umple ca o apă electrizată falia, lipsa...
Pe textul:
„curentelectrism" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextLigia: mulțumesc pentru semn, înseamnă mult pentru mine cuvintele tale
Leonard: mulțumesc frumos pentru vizită și însemnare - fie și cu \"fierul roșu\" :) nu e ceva morbid. ideea e că acei prunci sunt vii, sufletul nu dispare, deci relația se continuă pe alt plan, se reconvertește - e o relație pe care o conștientizăm mai mult sau mai puțin, dar care își sapă în viața noastră o albie. Îți înțeleg îngrijorarea... Mă gândesc totuși că nu poate decât să facă bine poeziei de astăzi și dintotdeauna atenția de a nu pierde printr-un \"exces de estetizare\" contactul cu realitatea concretă a omului întreg suflet și trup, fie și în aspectele ei dramatice, în detaliile ei dureroase...
Leonard: mulțumesc frumos pentru vizită și însemnare - fie și cu \"fierul roșu\" :) nu e ceva morbid. ideea e că acei prunci sunt vii, sufletul nu dispare, deci relația se continuă pe alt plan, se reconvertește - e o relație pe care o conștientizăm mai mult sau mai puțin, dar care își sapă în viața noastră o albie. Îți înțeleg îngrijorarea... Mă gândesc totuși că nu poate decât să facă bine poeziei de astăzi și dintotdeauna atenția de a nu pierde printr-un \"exces de estetizare\" contactul cu realitatea concretă a omului întreg suflet și trup, fie și în aspectele ei dramatice, în detaliile ei dureroase...
Pe textul:
„Garou" de florin caragiu
0 suflu
Contexto cădere a cerului peste jumătate de viață... în care fluxul evenimentelor surprinse de la o distanță față de sine creează o atmosferă misterioasă, apăsătoare, o tensiune marcată de neoprire, negăsire, dorință suspendată... e parcă o curgere-trecere care deși nu poate fi oprită reține ea memoria...
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 31" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contextmulțumesc și eu pentru semnul de uimire întru \"legătura dragostei\" care împletește generațiile...
Pe textul:
„Abisul ontologic și Metania divină" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextmulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut
Pe textul:
„Abisul ontologic și Metania divină" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contexte ceva de speriat, nu? :)) mulțumesc pentru semnul de apreciere. așa e, se mai leagă lucrurile, sunt nu puțini tineri care mă uimesc
Pe textul:
„Abisul ontologic și Metania divină" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextfelicitări, Ioana, pentru volumul incitant, bravo Felix pentru prezentarea care, ca de obicei, te ține în priză. E într-adevăr plină de surprize această vedere a lumii ce captează în fracturi lucruri și stări aparent mărunte până ce amintirea lui Dumnezeu răbufnește...
Pe textul:
„Mica dizidență și tactici de camuflaj" de felix nicolau
Recomandat0 suflu
Contextmi-a plăcut cum ai realizat ideea căptușelii... in ape limpezi sufletul își arată nemoartea... privirea de copil care se umple de noutatea lucrurilor necentrate în judecăți formale, netocite de obișnuințe, neopacizate de patimi... și imaginea vine bine în context.
Pe textul:
„Căptușeală" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Context