florin caragiu

iertata sa-ti fie indrazneala, laur, iti dai seama ca nu ma supar, eu insa zic ca nu bat campii.
poate m-am exprimat mai nepeintelesul tau, dar e vorba despre ceva simplu, de niste amanunte si cadre care se inlantuie si transmit relevant sugestia tunelului incarcata de semnificatiile consacrate

deci:
1. fixarea in sine, identificarea de sine este conditie a eliberarii de rochia care aici pare un simbol al experientei mediate. Acesta e lasat sa cada ca intr-un spectacol al multiplicitatii fenomenale detasate in inaintarea pe culoarul ce duce spre o zona a experientei nemijlocite de suflet.
3. atingerea peste trimite la un simt dincolo de registrul cunoasterii discursive
4. impletirea intunericului cu lumina este un procedeu consacrat al sugerarii tainei... pulsatia e o proiectie a inimii, tunelul fiind deopotriva un prag in care exterioritatea si interioritatea isi comunica insusirile.
5. tunelul exprima in egala masura apropiere si distantare, insingurare, evadare si interiorizare, e un topos al unirii contrariilor intr-o traire pura de suflet.


in fond ca sa justific steaua pentru o poezie care e dupa parerea mea foarte buna am scris aceste reflectii rezonante cu poezia, cred ca au destule puncte de contact ca sa nu fie paralele cu textul si mesajul lui...

scuze pt neatentie, corectez: \"pulsatia peronului care isi deschide\"

excelent ai asternut inlantuirea sugestiilor de la fixarea in sine spre acea aruncare infinit amorsata a rochiei, ce aduca la aparitie si spulbera albul vietii in mii de pasari. Cadrele sunt conduse cu o mana sigura: atingerea peste tot in alunecarea prin tunel, alternantele intuneric/lumina ale releveelor fotografice si pulsatia peronului care pulsand isi deschide mereu oamenii pe partea cealalta, creeaza acel fond potentator al aparitiei si reliefarii flashului metafizic. Tunelul este loc al contemplarii traitului dar in acelasi timp al desprinderii si schimbarii de stare...

Mie mi se pare chiar si retorica in genere bine pusa in scena, nu supara data fiind prospetimea si sinuozitatea parcursului liric, varietatea formelor prin care descriptivul si narativul capteaza in inlantuirea lor arcuirea vietii in/spre taina dumnezeiasca. senzatia de incoerenta este cred solicitata de discontinuitatile existentiale care traverseaza prin urme sau oglindiri rezonante privelistea poetica. Cred ca recuperarea dimensiunii transcendentale prin detasarea contemplativa echilibrata de implicarea dialogala a starii de rugaciune si reverberatiile dramatice turnate in forme alegorice creeaza un suport al continuitatii de adancime ce recupereaza semnificativ aceste discontinuitati fenomenale.
Nu pot decat sa ma bucur ca pot citi din noile creatii ale lui Valeriu, un poet liber de \"complexul imanentist\".
Multumesc, Maria!

mi-a placut dinamica acestui topos totodata intim si accidentat in cutele sau incretiturile caruia apar si dispar istorii. Amanuntele, instantaneele inregistrate par tot atatea prize la realitate si comunicare care in finalul strofelor se surpa prin negatie - ca o topire a imaginii intr-un film oniric - isi retrag sprijinul. Se lasa asa loc unui sentiment de plutire deasupra abisului, in care de a asimila se conjuga cu a fi asimilat unui traiect in camp deschis - strada - deopotriva tangent intimitatii, familiarului in relieful lui accidentat si asimptotic necunoscutului, neatinsului de dincolo de orizontul privirii. Strofele 3 si 4 au acele elemente atractive ce amprenteaza prin culoarea lor poetica, echilibrand dar si potentand afluxul de straniu.

Mulțumesc mult pentru aprecieri și luminările de gând picurate peste această poezie.

Mulțumesc frumos pentru urare.

ai ghicit f. bine, de la imaginea asta plastică am plecat, mulțumesc pentru vizită și semn.

Cristina: mulțumesc pentru încurajări, mă bucur că \"pana\" a atins niște coarde sensibile.
Răzvan: vederea ta surprinde foarte frumos anotimpul \"prefacerilor\". Mulțumesc mult.

mulțumesc pentru trecerea matinală, mă bucur că ai găsit ceva care să-ți placă.

multumesc, greierul vad ca nu canta, s-o fi apucat de citit cartile... :)) ma bucur că ai trecut pe aici.

Mulțumesc pentru trecere, Cătăline, mă bucur că ți-a plăcut poezia...

Mulțumesc, ce surpriză plăcută, păi sigur, bucuria este strălucirea conținutului, dacă e miez e și bucurie musai.

mulțumesc mult pentru trecere și apreciere, și pentru modul deosebit de viu în care ai descris accesul la cuvântul Scripturii, el are o strălucire \"ascetic-iconică\" ce îmbracă o taină ce nu se lasă nici forțată, nici raționalizată, cerând o deschidere de suflet peste informaționalul de minte... E o bucurie și o onoare pentru mine trecerea ta.

frumos ai asemuit limbajul mistic cu o coloana a infinitului, mi-a plăcut cum ai punctat și depășirea cantitativului și schematicului prin poeticul ce face textul primitor, locuibil.

Mi-a plăcut cum ai trecut ștafeta de la scrisoarea cu contrastele ei misterioase, la timbrul amprentat de mâinile și lumea neajunsă la care trimit în joacă cerul de vise și rândunele, iar între oglindă și lac tabloul în care se așteaptă o apariție finală... e chiar antrenant și chemător, cu deschideri.

Mulțumesc pentru trecere, mă bucur că ți-a plăcut poezia. Cât despre întâlnirea proiectată, nu-i bai. Sper să ne vedem cu bine când mai treci. O să îți las nr. pe mail să ne putem contacta la nevoie.

în loc de \"înainte să...\" ai putea pune \"în loc să ...\", ar fi mai credibil...

by the way, ce vrea să spună \"asoko\"?

da, e o poezie destinsă, o vizuală \"pufoasă\", o rototranslație izbutită ce reușește să transmită nedisecat ceva-ul poetic :)