florin bratu

mi/a placut inceputul si sfrasitul. celelalte trei strofe mi s/au parut greu de decriptat, poate o punte iluzorie intre un a fi si un a nu fi la fel de ireali din punctul de vedere al cuvantului. usor supratoare repetarea lui adanc (sunt convins insa ca are o semnificatie).
\"o punte între două iluzii este cuvântul\" / extrem de frumos.

faina idee, subscriu si eu, dar si spatiul as spune ca se evapora dincolo de pielea ei.
placuta si reflexia primaverii (nou inceput) in tine din sticla de geam (de ce nu ciob, totusi?), iar aruncarea finala poate simboliza evadarea temporala ultima, sfarsitul si inceputul nu/si mai au rostul.

eleganta a necesitatii metamorfozei, a starii de evadare din potentialitate, frumos exprimata de nodul gordian si de taierea celor mai profunde legaturi cu lumea, cuvinte, sange (o rupere de un eu temporal pe care o consideri posibila intr/un trecut - desigur lirism al lemnului parfumat initial ).
ultima strofa - un fel de ataraxie cotidiana, aparenta rezolvare sau, in orice caz, ambiguu redata de oamenii niciodata ingeri fata de care poetul nu se pozitioneaza cert (desi un iz de zbor a fost sugerat, mersul pe sarma functioneaza ca gravitatie).
placute idei

din care evadarea se cere imperios necesara, fie si ca pereche de zaruri si pur hazard. mi/a placut cautarea cauzei multiplicarii (criza eului postmodernist nu/si mai gaseste la tine rezolvarea lui pessoa, a lui pound sau a kavafis, sa fi murit postmodernul?) intr/o monotonie temporala.
ultima strofa proiecteaza eul intr/un trecut care face din transpareta un dezirat(poate si o solutie, desi inventarea mioritei si omul sub vremi sunt discutabile ), cu toate acestea intr/un cotidian extrem de bine sintetizat in supa aceea sleita.
actul final capata conotatii ciudate, de la o impacare aproape stoica (conotatie emotionala sa zicem) la o neasumare a realitatii (cerebrala de data asta).
aa, si inevitabil ludic finalul (desi intr/un plan secund imi pare mie) - o alta solutie?

sentinte sentinte.
evident ca se poate creiona o critica analitica, dar mie in primul stilul mi se impune, usor cochetand cu gnoza, cu o fluenta neimpiedicata cu nimic de usoara criptare folosita.
umf (faina idee) mie imi pare o alta dihotomie propusa poeziei, vazuta in aceasta perspectiva transcedental, accentuata de metalizarea temporala (extindere a aceluiasi umf?), frumos construita cu imaginea lunii si usoara evaziune finala a unghiilor albe.
eu nu vad tragismul, in strofa a doua acel ceva imi pare a omogeniza aparent cea mai dureroasa (intr/un cadru temporal) dihotomie, interpretare sustinuta si de legarea inversul (nu stiu cat de valid) de harpele \"ce/n zbor invers le pierzi\" ale lui barbu din timbru sau din joc secund (memorie memorie postmoderna, deci fragmentara :))
secunda strofa propune o noua identitatite, desi saul e interpretabil la randul sau.
apoi in fine la ultima strofa, pe grila mea de interpretare am gasit trimiterea danteasca din ultimul vers despre dragostea care se esentializeaza, via miezul pasarii, dinspre sexualitate pana la a tine soarele pe cer.
si sunt aproape sigur de interpretare (chiar fara mana in foc). insa fascinant imi pare stilul.
e a doua poezie citita pe acest site caruia cerc sa/i gasesc minusurile (chiar daca nu le spun de fiecare data) si mi/e al naibi de greu sa le gasesc.
frumos

inspiratie si toate cele care se spun cu ocazia asta.

versuri sunt foarte frumoase, la restul constructului pe care l/ai folosit, imi pare mie, doar ptr. a junge aici, imi pare ca poti usor renunta. apoi voitul ludic (evadare in metatext) din strofa antepenultima, poate gandit ca punere in valoare, via antiteza, a ultimei strofe, nu cred ca cea mai fericita alegere.
ideea te saruta bag seama, cum am mai vazut si in alte poezii, dar trebuie sa lucrezi la stil. imi place insa ideee foarte mult si expresivitatea ei din ultimele doua strofe.

cu sinceritate

multam mult ptr cuvintele tale. e placut sa te citesti mai frumos decat esti in realitate. acu\' nici nu stiu a spune ceva fara a cadea in subiectiv. ma voi margini in a spune ca sunt incantat de stilul tau. o sensibilitate bine dozata dublata de o cerebralizare pe masura. reprosam la un moment dat subiectivismul, reusesti sa treci totusi adesea de cotidian si de subiectivismul inerent lui. si mai exista posibilitatea ca doar eu cititorul, sa fiu subiectiv.
de restul, las analiza si altora.
multam si sincer placut

de invitatie. o sa reusesc sa ajung sper, asa cum am trimis si pe mailul de care, avand in vedere problemele pe care mi le/a facut in ultimul timp sistemul de operare, nu pot fi sigur ca a ajuns.

poezia propune imagini familiare, placut romantate si nu lipsite de un oarecare inedit, versurile ating spre final esente tari, tocmai cand te astepti mai putin. stilul e pastrat, doar ca din penultima strofa cu versurile anuntate de epitetul criptic atasat elegant sanului / \"apoi își întinde vârful de aripă castă
invocând zborul în jos
cu fiecare nouă înălțare
la cer,
la soare…\" e dublat de o epistemologie a dragostei interesanta. ultima strofa atinge un punct liric culminant care nu poate fi refuzat.
placut si admirat ingenioasa constructie.

ptiu - arghezi evident si mea culpa.

o forta extraordinara. daca pe la inceput am zambit usor, la final am dat/o pe rasu/ plansu. o arta poetica am citit aici, poate si cu trimitere la florile de mucigai ale lui arghezi.
commul asta e ptr o descoperire frumoasa si ptr o trecere curand.
\"nu învățati pe voi
ca blegii
învățati pe mine
se vede mai bine și
nu doare\"

magulitoare de altfel. o sa incerc sa ajung sambata la Iasi, e greu de refuzat. sper doar ca serviciul sa nu/mi joace feste cum mai are el prostul obicei.

mi/ai facut/o deh. foarte frumoasa trecerea ta (avand in vedere lipsa serpilor). totusi tocmai ptr ca starnesc asemenea reactii, nici viermii, nici tantarii si mai ales serpii nu/s de refuzat versurilor (daca citesc arghezii ma mai sperie si acum vocabularul). om mai vorbi.
multam

drag luminita. imi place mult. cred ca e prima modificare pe textul de aici (si nu pe word acasa) pe care o fac. mi/a p[lacut cel mai mult \"pe trista orizontala\". o sa las totusi si/ul de la ultimul vers.

extrem de interesant eseul si implicit decriptarea ta sau mai degraba grila de interpretare. discrepanta dintre cele doua axe e evidenta, eu am mai scurtat/o si am orizontalizat/o aproape firesc pe cea temporala (am scapat si un epitet pe langa ea). initial am scapat si un frumoasa pe langa cruce, dar ulterior mi s eparea o subiectivizare prea facila si am renuntat. multam de cuvintele tale si de atentia ta, de real ajutor in cateva cazuri.

amintit de trismegistus cu incantatia ta.
nu m/am gandit la joc secund, dar no, intentio operi, nu poti sti.
multam de trecere aline

poate ultima strofa ascunde prea mult sau se doreste pur si simplu o pasire peste ideea expusa printr/o oarecare vaziune.
de restul versuri cel putin interesante, atat stilistic, cat si din punct de vedere al ideilor. uf. \'tui nebunia si lenea de pe aici. e o poezie care merita, in ciuda unor versuri care poate mai trebuie slefuite, mai multa atentie si nu ma consider prea subiectiv.
frumos, maria

care pastreza perfect ritmul si eleganta rimei clasice, desi se departeaza de clasic prin materilul pe care acest vehicol il transporta. mi se pare foarte indicata aceasta forma ptr ideile tale de aici, decriptate de motanul provincial ce revine in ultima strofa.intre cele doua aparitii viata pusa pe muzica (ploaia insaai e o foarte frumoasa muzica).
placut

construct in lacunarismul sau. intelesul, desi iute aparent in minte, se adanceste si se extinde tocmai datorita formei in care se lasa expus.
frumos foc