florin bratu

așadar exiști și tu mă nu mă așteptam la așa ceva din partea ta chiar tu mă chiar mie mă eu care eu mașini eu avioane nu-mi vine să cred încă așa ceva mă uite mâine poimâine o să mă trezesc

ar trebui să pot sări suficient de repede și de înalt încât să pot ajunge cu buzele înainte să îmi plece privirea pe care să apuc astfel să o sărut până la globul ocular și înapoi perfect sferic

vise învârtindu-se dublu rafinate deasupra capului meu și despotismul falic ca un cuțit spintecând trupul către o altă dimensiune a nu știu câta în care ți-am construit

despre heraclit din efes se știe (pe lângă faptul că era din efes) aproape cu siguranță cum că totul curge, adică, mai altfel spus, că ahile poate să depășescă în cele din urmă broasca țestoasă din

de felul meu sunt dus cu capul chiar dacă se anunță soare abundent de felul tău ești cu picioarele pe pământ chir dacă nu se anunță nimic eu dinspre cap tu dinspre picioare de obicei ne întâlnim

nimic nu curge totul se prăbușește doar ca dintr-un univers în alt vers și dintr-un vers într-un univers paralel torcând sub sobă ca un motan roșcat cu mustățile arse de soare și coada pe

DOAMNELOR, DOMNIȘOARELOR și DOMNILOR vă prezentăm astăzi un nou produs care revoluționează da revoluționează viața noastră de zi cu zi încercați-l merită fiecare cuvânt poate potoli

dimitrie crudu își taie unghiile cum își taie dimitrie crudu unghiile dimitrie crudu își taie unghiile frumos și mahomed își tăia unghiile frumos dimitrie crudu își taie versurile cu

singurătatea are chipul tău femeie și fumul țigării aceste e-un imn spre amintirea ta o coloană-i ce sprijină translucid zenitul să nu se prăbușească peste noi

mi-au mai albit câteva gânduri iubito îmi voi curge doar privirea peste coapsele tale zvâcnind a tinerețe lucidă astăzi nu voi scrie nimic am prea obosit să mai fiu

doar moartea e aproximativă lavinia cu sânul supt de gurile noastre boante mușchii mei tresaltă într-o altă cadență / tu plângi în toate intersecțiile orașului o să mă răstignesc aici pe

pe aici spațiul curge heraclitian și repede de obicei timp la stânga-mi la dreapta-mi timp nu se vede nici o ușă nu ferestre doar tu te mai prefaci uneori că exiști cu ochii

după toate calculele matematice un an lumină se se termină undeva la o distanță infinită în afara mea inevitabil și deductiv un an întuneric aceeași distanță în celălalt sens se termină undeva

în oraș a intrat un robot și fug speriați oamenii în toate părțile din ochii lor curge o frică densă inundând stațiile de metrou și intersecțiile unde mașinile țiuie părăsite în grabă robotul

matematica nu mai poate pune nimic dupa unu deja te-am cunoscut sunt mai mare decât universul preț de-o idee a sufletului care-l îmbrățișează dinspre Dumnezeu nici o

o prietenă mai veche m-a rugat să îi postez și ei versurile aici, ea neavând conexiune la net. am zis să posteze de la mine când mai scrie câte ceva. mai spun că o cheamă anca ionescu. - Aș