altădată cu maya

Incepind cu primul cuvint ma trimiti la date exacte,atit de bine masurate,la stiinte fixe.Incepind cu \"unu\" sufletul cuprinde universul,apoi Dumezeu nu da nici o veste-imaginea creste,se largesc orizonturile,dar tot la singular ramii pina cind ploua doi picuri.
Despre maya...altadata.Ca si cum altadata ar trebui sa traiesti...
M-ai pus pe ginduri,dar mi-a placut.

Nici de data asta nu a fost să fie, dar de la cifra cinci să ajungi la doi tot e ceva ( al doilea commentator) de fapt trăim de infinite ori, în noi sunt sumedenie de trăiri, totul e să nu ne plafonăm, îmi place matematica lui UNU și apoi eu mai știu o regulă că și unu și cu unu fac tot UNU, doar acolo transcede dragostea. Întregul univers se adună în universul tu chiar preț de idée ca și cum stropii de ploaie ar fi lacrima lui Dumnezeu căzută pente noi

Dupa ultimele tale poezii pline de succes, aplauzele mele, aceasta sufera de multe... Lipseste un \"n\" la un verb. O cratima (o sa ghicesti tu care) este superflua pentru ca oricum cand citim legam acele silabe... Exprimarea \"cu care-l\" cam cucaie... Stiu, si mie mi se intampla, e de vina felul in care ne recitam in gand ceea ce scriem... Asa, nu sunt de acord cu prima afirmatie. Matematica a spus multe, fara a fi exhaustiva, desi a inventat infinitul si limita la care nu se ajunge desi se formeaza o ingramadeala teribila de aspiranti in vecinatatea ei. Poezia ta incepe pentru mine cu versul 4. Matematica a spus multe dupa 2 (doi) dar acolo ne-am oprit noi. Dragostea insa transcende aspecte legate de acel numar... Hmmm... Foarte frumoase versurile 5-8, si dupa aceea, dar as reformula 7 si 8. Imi plac la nebunie ultimele trei versuri.

elia
multam de trecerile tale din ultimul timp si ptr cuvintele frumoase care ma ajuta de fiecare data.

maria
drag de trecerile tale. nu trebuie sa fi niciodata prima, nu trebuie sa fi niciodata ultima, nu te oferi niciodata volundar. glumeam evident. mi/e drag ca treci

luminita
multam ptr corecturile de fiecare data. uite. se pare ca si acum am cedat si ti/am dat dreptate. deh si uf uf.
cratima am ghicit/o, despre \"n\" nu stiu nimic.

cautarile prin metafizica fac bine poeziei. mai trebuie un pic lucrat la tehnica.

Eh, acum ai scos versul cu verbul acela transceNdent... Matematica nu mai poate \"pune\" nimic dupa unu?!?... Uf uf uf parca era \"spune\"...

Florin, am citit poezia ta în forma inițială, dar nu am avut timp să las un semn. Revin și ...găsesc o altă poezie!E drept, poate că era nevoie de ,, deja te-am cunoscut\", ca să înțeleg de ce, într-o viziune a sufletului, matematica nu a mai spus nimic după unu. Subiectiv, ar trebui să înceapă să plouă ,,un pic și încă un pic\", pentru a simți de ce acum și nu și altădată o potențială ploaie ar lăsa un semn neutru de înțelegere. Tot subiectiv, păstrez în mine prima variantă a poeziei pentru că, vezi tu, ,,în definitiv
trăiesc o singură dată
altădată\" :)
Frumos.

multam
spanu, nu stiu daca neparat metafizica (vizazem gnomicul pur, lipsit de demonstratie, desi subiectivismul ma apropie probabil usor de metafizica), dar multam ptr facerea de bine ;)

luminita
da am modificat atunci (abia acum imi dau seama si de verbul cela si mi/i cam rusine). la poezie mai trebuia lucrat cu siguranta. o sa revin altadata mai inspirat, de fapt ideea era construita ptr strofa finala si se dorea o stiinta a subiectivitatii anulata tocmai prin neimplicare in acum (incerc mai demult sa impac subiectivul cu obiectivul chiar prin paradox daca altfel nu gasesc).
inca o data multam si drag de trecerile tale

narcisa
onorat de trecerile tale care sunt convins ca pot da interpretari corecte chiar cand eu incerc (destul de rar) sa fiu usor criptic. poezia a fost intr/adevar modificata destul de in viteza, motiv ptr care forma aceasta nu ma multumeste deloc. deh o sa mai revin eu mai incolo pe aici. cred ca ar putea iesi ceva fain.
drag