florin bratu

cred ca prea ludic si prea explicit de data asta bazil. ba chiar mergand pe doua chestii din astea in ultimele randuri, secventa cu factura la gaz si anuntul postasului, cele doua tind sa se anuleze reciproc, chiar daca tu probabil ai dorit o potentare prin aia cu gazul la cea cu postasul. nu cred ca a prea iesit.
nici constructia aceea a unei dimineti oarecum misterioase, cu semne cu litere fara inteles nu ma prea convinge.
iar sugestia din titlu catre o analogie dintre lectura si existenta, producand un paradox oarecum, dupa cum ai exprimat tu ideea in versul final, daca grila de interpretabila, sugestia asta prin urmare e chiar sanctionabila cred.

dacă nu ești genial din prima, din a doua aștept să te regăsesc în criticile unui (până și) manolescu, cistelecan, soviagny sau mincu alături de alți poeți mai puțin geniali ca tine, dar și ei cu ceva șanse de afirmare.

eu știu cum ești văzut în cercurile respective, dar cred că nu am fost răutăcios, nici subiectiv cum îs persoane din acele cercuri, ci am încercat să fiu cât mai la obiect, chiar când am deviat am făcut-o spre a accentua o idee, nu din malițiozitate. eu însă evident că îmi asum explicit majoritatea criteriilor valorice ale respectivelor cercuri, nu neapărat și cele personale ale celor care compun aceste cercuri, iar asta cred că mă salvează de la o subiectivizare a criticilor mele.
și e corectă și afirmația ta referitoare la analiza critică a unui text. și eu cred că îți faci o părere generală, pe care apooi o particularizezi pe texte.
oricum mi-ar plăcea să îți fac cinste cu o bere odată. poate când ne vom mai vedea.

ai postat 8 texte, dupa ce in ziua prealabila mai postasesi unul, desi solutia f simpla daca tot le/ai gandit ca suita era sa la postezi pe aceeasi pagina, asa ar fi fost si analizate mai usor ca suita. oricum 8 texte scrise in data de 7 (ca in data de 6 ai postat ceva) este o boala care se numeste si grafomanie.
ea are efecte perverse serioase, in sensul cliseizarii discursului poetic, al diluarii acestuia, mai ales ca cel in cauza are impresia ca aceasta boala se numeste talent iar productiile sale pe minut sunt adevarate texte.
\"Vrând să suspine e imprecisă
iubirea ce o credeam promisă
dar e un fragment mânat să aline\" / INCOERENTA
\"dulcea răzbunare\", \"năframa dimineții, pe rouă căzând\", \"cu vântul tăios și ploi meschine\" / CLISEE

uite un citit cu o gogomanie pohetica mare cat turnurile gemene inainte de a fi daramate \"arde indecisă puterea nopții reci\" / pai cum sa arda mai tat daca e rece? aaaa. paradox si CLISEU (cu trimitere chiar la \"luceafarul poeziei romanesti\"), sau din nou INCOERENTA.

nu pastrezi nici ritmul, iar rima este una totusi facila, desi ai incercat tu sa nu ai acolo parti de vorbire asemanatoare.

eu nu știu cine ți-a dat ție nivel 100 ca să poluezi prima pagină cu un număr impresionant de texte (încălcând de altfel și regulamentul) și oricine vine și vrea să citească un scriitor poate mai bun ca tine să o ia la fugă de pe agonia și să nu se mai întoarcă decât din greșeală. mă vei acuza că nu argumentez, dar dacă cineva consideră altfel dintre editori îmi poate trece comentariul la off-topic. din păcate acum trebuie să ajung undeva în oraș și nu am timpul necesar să o fac. prin urmare revin pe seară, că mai am un comentariu de făcut la cineva (la comentariile pozitive de obicei faza cu revin nu e trecută off-topic).
deocamdată text prost ptr. că iubirea e imprecisă, chiar dacă e promisă. și e și mai prost ptr. că iubirea suspină.
eu dacă aș avea 100 nivelul acum aș demisiona (ptr. că dacă nivelul e doar unul de acces atunci se bate cap în cap cu acordarea unor posibilități de evidențiere a judecății respectivului nivel superioare celorlalți).

dap. ideea era sa fie cartoon network, un fel de hing kong (intr/o varinata mai robotizata)amestecat cu super/man (am zis sa fie un box/office ca astia nu s/au intalnir niciodata). acolo imi doream ceva strident la moartea robotului, eventule
;/uri si \'uri (intelegi tu ce litere is astea). cu cablurile imi aprtine si canalizari de asemenea. acum voi modifica.

dar cred ca am mentionat si in comentariul meu prim acolo ca te consider o persoana super/ok.

posibil liviu, totusi asteptam de la tine niste delimitari teoretice mai clare. un \"culoar incomod, dar nu mai puțin ofertant\" nu cred ca poate sa fie mai mult decat evaziv, mai ales ca citat. propui un determinism legitimat prin diferenta, cand astia care vin acum (nume ca cele de mai sus) poate ar fi mai pertinenti sa o faca si sunt criticati totusi cand o fac.
numele amintite erau o generalizare, nicicum o comparatie (fie ea si implicita), pe care nu mi/as permite/o.
nu am vrut sa fiu rautacios, cum deduc ca ai inteles din \"onorat de trecere si de efort\" si din \"ai remarcat primul vers ma onoreaza\", ci doar sa ascult si criteriile estetice, sa zicem, ale acestui culoar.
de altfel, textul tau a fost un pretext prin care nu ma adresam doar tie ca individ, ci tie ca reprezentant mai mult sau mai putin validat ca atare.

si ptr mine si cu adevarat promitatoare. eu as da steluta mai degraba ptr bizarerii (robert am citit ceva asemanator la razvan tupa cred) si ptr faptul ca influentele sunt destul de eludate in text, iar stilul este unul autentic si plin de viata. aceeasi tendinta spre baroc as reprosa-o ca si robert (o abundenta stilistica care risca sa subminze discursul poetic, conexiunea cu cititorul) si poate un final care putea fi poate mai bun.
dap. bun. imi mai spusese robert de tine, dar nu retinusem numele si ma bucur sa descopar azi.

uite, pare pe aici ceva ciudat si contradictoriu \"textul e bun, dar mie nu îmi spune mai nimic și chiar nu mă atrage în mod deosebit\". e doar aparent și un efect al vitezei în care îmi puneam aici ideile. am vrut sa spun de fapt că textul e gândit, e lucrat etc, dar nu oferă nimic care să mă atragă. ceva de genul argumentului lui liviu ioan stoiciu, pueril cel puțin în opinia mea, referitor la asemănarea dintre un volum al lui marius marian solea si sorescu. argumentul era ceva de genul \"ce vină are marius că sorescu a scris înaintea lui\". nu știu atunci cum, dar nu am bușit în râs. sau nu am raspuns că saracul nu are nici una, dar a dat dumneyeu să fie doar un epigon. știu că în perspectivas lui marius marian șolea scriitura unora ca ianus, sociu, novac, komartin, vladareanu etc e acuzabilă că a ars anumite etape și nu intenționez să jignesc, dar concluzia că trebuie să reluăm totul de la sorescu e prea de tot (undeva dincolo de ultra-conservatorism). nu zic să fii lovinescian în sensul sincronismului și a teoriei imitației exteriorului, dar parcă nici chiar așa.

mă tot gândesc liviu nanu cum sa atac eu versurile tale fără să jignesc omul care ești și care îmi este foarte simpatic (indirect cunoscându-l și admirându-i dinasmismul). De fapt nu liviu nanu, cât de asemenea alți autori pe care i-aș încadra unei aceleaiași paradigme caracterizate prin conservatorism (pot continua cu ciornei și cu caloianu, ca prime nume ce îmi vin în minte). iar premisa cred ca o găsesc chiar în textele tale. una este chiar în ultimul text (exceptând pe cele doua de azi) în care implicit te delimitezi de poezia, hai să îi spunem, unor autori care încep să fie recunoscuți și au scris după 1996.
premisa e aceea că evoluția rămâne în toate exemplele de până acum una dialectică până la urmă sau paradigmatică. e necesar cu alte cuvinte un război între generații ptr ca din el să poată apărea evoluția (darwin până la urmă are dreptate măcar în zona asta, ca să nu zicem freud). sper doar ca reținerile pe care le voi defini să fie interpretate corect (chiar dacă e posibil să cad în patima exagerării pe alocuri)
în altă ordine de idei e clar ca textul e bun, dar mie nu îmi spune mai nimic și chiar nu mă atrage în mod deosebit. atunci ce ii lipsește?
cred că îi lipsește o perspectivă a inovației - sigur că vei spune pe bună dreptate că și ceea ce se scrie acum are influențe majore, mai ales de peste atlantic, însă elementul de noutate există raportat la cultura și tradiția noastră.
iată exemple care nu cred că mai au ce căuta într-o poezie scrisă în 2005 –

„parcă dorind să-și țintuiască acolo destinul
există momente cînd simțim scurgîndu-se peste noi timpul
precum picăturile de sudoare pe piele
în clipele de mare spaimă sau fericire supremă”
- destinul țintuit într-un context care nu îi aduce nici o conotație nouă (și e greu să mai găsești azi o astfel de conotație) este zero ptr. un cititor care a citit deja scrisoarea întâi din eminescu.
- timpul care se scurge peste noi … timpul se scurge de la miron costin încoace, iar comparația cade din nou în derizoriu. „mare spaimă sau fericire supremă (nu aflu nimic nou și nici felul zicerii nu mă agață cu ceva)”. mai degrabă ciornei avea o imagine mult mai interesantă cu timpul căruia îi curge sânge din nas, dar și acolo tehnica era veche (optzecistă, personificarea unei abstracțiuni pusă să facă un lucru concret, tehnică care se ivea și la nivelul epitetului).
- dacă asocierea copilului cu piatra căzută din cer ar fi fost una de tip suprarealist ar fi ok, dar sunt convins că tu ai gândit-o ca una de natură mai degrabă ermetică sau poate mistică. apoi urmează ceva ce nu pot delimita de clișeu „dar mai sunt atîtea povești nescrise / cîntece necîntate / femei încă neiubite”, ca să nu mai vorbesc de „iubirea e infinită chiar și pentru tine” (individualizarea cu acel ptr tine nu salvează nimic, dimpotrivă, îngroapă exprimarea și mai tare oferindu-i exact asocierea necesară care nu poate fi decât ..... evident eterna dragoste).
- în următoarea strofă mi-a sărit în ochi o „cacofonie vizuală” (poți râde de termen, dar nu am găsit altul și vei înțelege ce vreau să zic) în ultimele două versuri, apărută pe repetiția comparației acolo. „în curînd începe vremea colindelor / nu simți nevoia să cînți / te-ai îndepărtat de vorbe și rostiri” – asocierea asta mă asigură că am de a face cu un autor care își gândește textul (confirmare de care nu mai aveam nevoie, știind de la bun început acest lucru), în sensul că amplifică ideea și sentimentul însingurării prin plasarea ei într-un context (vremea colindelor), dar tehnica e din nou deficitară, astfel încât îngerul trimis după țigări nu se mai poate salva (acum un an, din nou o amplificare în sensul de mai sus).
- „iată prima ninsoare îți spui / dacă nu cumva e chiar ultima”. din nou elemental de noutate lipsește, atât la nivelul lexicului, cât și la cel al imaginilor. mereu poate/probabil ultima, chestii mult prea clasicizate și tocite atât estetic, cât și senzitiv. asocierea ființelor cu primenirea părului produce poate un effect, dar și acela prea vag.
pe scurt (deși nu pare așa probabil) cam asta ar fi de spus. nu cred că te poți apăra cu ceva de genul “dezansamblată în bucăți orice poezie devine manipulabilă sub aspect critic”, ptr că procentual există o majoritate covârșitoare a elemntelor criticate și criticabile – tehnic, lexical, ca (,) construct etc.

ca o concluzie nu spun că paradigma (în sensu llarg al termenului ptr că generație mi se pare și mai artificial) pe care o reprezinți nu mai poate oferi noutate (deși extreme de puțină, de subțire) sau mult mai degrabă o disciplină care să impună autori, dar exemplele sunt extreme de rare (poate doar voiculescu în literatura română, etichetat ca depășit probabil de contemporanii săi). nici chestia cu scriu ptr prieteni (definiți și prin cititorii mei de către unii) sau ptr mine însumi, nu am gânduri mari și așa mai departe nu o accept de la tine și chiar te-ar coborî în ochii mei
încă ceva liviu – nu mă pot în discursurile argumentative disocia total de o oarecare retorică, deci acolo unde sunt arrogant poate sau tendețios, sper să înțelegi nu un atac, ci doar expresia argumentării, nu în sensul că aș considera că această argumentare ar avea nevoie de elemente de retorică ptr a fi mai pertinentă, ci ptr că nu o pot eluda întotdeauna și debrasa de elementele ei conexe.

p.s. poate doar începutul, cât de cât mizând pe ciudat ca formulare să aibe oarece efecte în sensul că te ține măcar până la următorul vers.

pss am mai trimis odata comentariul, dar nu a aparut, probabil fiind prea lung

uite ma gandeam acum ca in m untele vrajit cel mai transcedental moment ca sa zic asa e unul socant de organic. cei doi isi privesc radiografiile parca. e o impartasire sinonima, si nu fortez blasfemia aici cred, celor de natura religioasa.
ca sa nu amintim de cavalerii calugari templieri si de corelatiile dintre sex si religiozitate. uite, mie imi plac stalparii, acei sfinti de prin medieval care cultivau o forma de asceza, gresita azi din punctul oficial de vedere al bisericilor, o asceza de natura a ingrtosa. stateau tot timpul in varful unui stalp, erau hraniti de cei cativa discipoli si isi cultivau propriile putreziciuni de o maniera groteasca. sa pui viermi in rana deschisa pe care o ingrijesti in sensul de a o mentine si a o amplifica - iata o forma de credinta extrema, dar credinta nu?
coelho e totusi devinizat de gospodaresele grase si fara sens in viata decat prin telenovele pe care le privesc cu acelasi interes. + persoane care is interesate de reteta cu mult zahar care atrage un public atat de fidel si chiar fanatic pe alocuri.

ca se forteaza o anumita limita a interpretarii (o fi existand intre oglinzi paralele, dar pana si eco a venit apoi cu limitele interpretarii). cartea ghicita de mine ar fi luni de fiere ori negustorii de frumusete (aicias avea retineri in a polemiza, deorece nu am citit/o si o stiu doar din povestile unor prieteni), care intr/adevar permite o generalizare a operei lui bruckner, dar pertinenta e doar partea de mijloc, apelul la psihanaliza dar ar putea fi aplicat ca unica solutie interpretativa probabil ar desfiinta luni de fiere si romanele lui bruckner. dar nu as marsa exclusiv pe acest tip de interpretare. sexualitatea nu cred ca se mai pastreza ca o excedere organica a cotidianului o cautare a unei libertati in contextul absentei transcedentalui. asa ceva se intampla la generatia beat mai degraba.
la bruckner sexualitatea e conditia alienarii care capata proportii de specificitate a speciei. nu transcederea e cautata sau in orice caz, sensul ei este atat de denaturat incat, s/ar putea declara mai degraba o asumare a alienarii sexuale ca o conditie a unui evolutionism ciudat, rasturnat.
sigur. spatiul e mic aici. cafea si un pachet de tigari ar constitui un cadru mult mai efervescent unei polemici pe aceste teme.
aaaa. si desigur. e un coelho e finalul care trebuia sa starneasca polemica, caci apropierea mi se pare extrem de artificiala.

de fapt adina promite mult. iar chestia biografica cred ca nu se poate merge mai departe facandu/se abstractie de ea. nu mi se pare ca adina abuzeaza. eu cred ca ea ar trebui sa incerce sa mearga mai departe, ptr ca are un potential indiscutabil. insa trebuie sa se aduca la zi, nu neaparat in sensul biografismului si fracturismului, ci a renuntarii la numite pretiozitati, nu neaprata de limbaj (deiscerne deja cliseul cred), ci mai degraba unele programatice, discursive, cum e \"nu păstrez decât urmele oamenilor prin mine\" / un vers misto de altfel, dar care aluneca spre un tip retrograd de text. ar putea fi folosit intr/un context care sa il potenteze altfel, nu in sensul ludic neaparat.
de asemenea referentialul initial e bine eludat apoi in discurs, dar tot referential ramane.
is doua tipuri de discursuri aici, destul de fluent legate si asta e un castig, drr in timp va fi nevoie de a dubla toate astea catre o sinteza mult mai personala, capabila daca nu sa rezolve, macar sa mimeze solutii ptr anumite crize ale poeziei sau sa le asume.
chiar daca e mai slab decat alte texte ale tale, cred ca el vine pe o tendinta de evolutie, de reconceptualizare a actului scrierii in sine, la care sper sa gasesti repede raspuns. naspa e ca tre sa o faci de una singura..

eu ma gandeam acum inevitabil la templele alea din india, abundand de sculpturi reprezentand acuplari. ma gandeam la kama sutra, care a fost vulgarizata doar de noi de europeni. ma gandeam la faptul ca anumiti calugari (cred jainisti) umbla goi pe strada si sunt considerati sfinti ma gandeam ca tantra yoga nu tine de performante sexuale ci de atingerea divinitatii ma gandeam ca pana si in biblie lot se culca cu fiicele sale ca neamurile lui israel tot samanta sunt ma gandeam ca toate astea sunt mai vechi decat cultura noastra de tip crestin. ma gandeam ca krsina s/a nascut inaintea lui iisus din maya (maria la noi), care era fecioara. ma gandeam ca poate noi suntem blocati intr/o cultura cu limitele ei.

cum iti pare \"poezia lui urmanov e una religiosa\"(citez din memorie pe tzupa). e compatibila afirmatia cu texte precum avortand anusian pacatul sau canon?

ca e o lansare care merita sa fie mentionata ca oricare alta si implicit merita o steluta ca oricare alta (varsata lor e de pana la 25 de ani si e un atu in plus in sensul evolutiei). mai ales ca dintre cei care lanseaza se afla persoane care scriu bine in primul rand, apoi, mai mult sau mai putin intamplator fac acest lucru inclusiv pe agonia.

ca ai renuntat la pretexte si personale (care oricat de placute incepusem sa le intuiesc curgerea) ptr poezie. inca te afli sub influenta lor cred, dar stilul si exprimarea mi se par mai libere acum.
mimarea infantilismului prin acele Da/uri cred ca iti permite asocieri naturale de imagini si chiar insertii usor suprarealiste. final fain.
poate doar punctul de greutate al poemului nu e f bine ales, mai ales ca imaginea aceea cu iguana nu ma convinge si mi se pare artificialitate ce sare in ochi.
de rest ce sa zic, tocmai nu mi/am tinut cuvantul fata de mine de a nu acorda stelute decat la nivele sub 120.

eu cred ca poezia e una dintre formele artei, ba inca extrem de discutabil daca cea mai importanta. si mai cred ca daca suntem politically fair nu avem de ce sa nu mergem cu prietenele la ceva ce se anunta misto. al treilea val feminist a avut de fapt si un impact asupra poeziei prin impunerea semioticii si a semiologioi in analize extrem de importante. asa a facut kristeva (bulgaroaica caruia asper sa nu ii gresesc numele). inevitabil a existat si un impact la niveul limbajului si al crizei pe care optzecistii nostri au transformat/o in tema chiar.
eu, daca timpul mi/o va permite, ma voi duce cu placere impreuna cu pritena mea. poate chiar voi striga vaginul a murit! traiasca vaginul, ceea ce nu e vulgaritate ci o asumare necesara a unui impact pe care arta ar trebui in anumite perioade macar sa il aibe in social.
prin urmare ii multumesc gabrielei ptr un anunt interesant.

ca si eu stiu despre ce e vorba. un personaj care fascineaza intr-adevar, desi eu l-am vayut prea putin. frumoase versurile astea dedicate lui si intuitia de a le inchide in cerc.
aici e mai greu sa spui mai multe pe text, conteaya mai putin.

mai mult. sunt aproape convins ca marea majoritate a celor din sala au mai multa cultura decat dumneavoastra, atat critica, cat si literara. poate ati uitat ca doar domnul stoiciu si doamna mincu au avut replici pozitive fata de america lui diaconu, in rest nimic nu a fost prea roz. poate ar trebui sa va interesati si pe cine a citat robert sub articolul eliei (gasiti cu acelasi efort cartea sa la paralela 45, se numeste scrisori din arcadia).
a nu se intelege ca il dezavuez total pe diaconu, peste care poate comunismul a trecut nedrept, dar sa te afirmi acum cu poazia domniei sale e depasit. nici apararea domnului tanasescu nu o iau, decat in sensul campiilor acuzelor dumneavoastra, mai ales ca nici domnul tanasescu nu merge cu programatismul prea departe.
cam atat de spus cred.