Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@florin-andorFA
Florin Andor
@florin-andor
Jurnal

Primăvara femeile dor

... percepții

1 min lectură·
Mediu
tu mai știi să-mi smulgi dintre coaste așchia subțire a lunii cristalul trandafiriu și gurile deschise ascultă cum din iarna bărbatului coboară aprilie umed lăsându-și în urmă caii mascați și pruncii privindu-se hipnotic de-a lungul căilor pustii port cu mine rădăcinile lumii de când am visat că te voi întâlni în podul palmelor te-aș fi putut ciopli în piatră apoi să te ridic până la capătul ultimei ore dar tatăl îmi amintește adesea că primăvara femeile dor coaja de bronz alunecă în miez de noapte depărtându-ne în limpezimi către cei care văd în cenușă încâlcite alegorii
054.287
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
96
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Florin Andor. “Primăvara femeile dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-andor/jurnal/177912/primavara-femeile-dor

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@adina-batirABAdina Batîr✓
O poezie care cere multă trăire, pășind din pragul visării către cel al enternizării unei clipe pierdute cîndva în haosul material. Atins de strălucirea unei prezențe de esență divină, eul se deschide ca o floare de lotus, lăsînd să pășească dinăuntru înspre acel \"afară\" despiralat complet. Fiecare simte aprilie într-un fel aparte, la tine conceperea unei copii a lumii dintre coastele transparente înfățișează o nouă formă de timp, o nouă vizualizare a simetriilor imaginare. Caii și pruncii ca elemente vii deschid pămîntul cu amețeală, cu dinamism, parcă îi atașează ferestre spre suflet, uși către momentul inițial unde a început concretizarea sentimentelor și unde contemplarea devine factorul principal. Cioplirea în piatră mă duce cu gîndul la nisipiu, la o îmbrățișare cît să dureze toată moartea și încă nu pot desprinde din acea durere patimile de cenușă rămasă după limpezire. \"Capătul de oră\" nu separă, el unește spre mai departe, e o încuviințare că somnul naște, că visul se mulează pe trup, creînd mereu și mereu...
Primește de la mine lumină, acum cînd minunile încep să vină.
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
și atunci când piatra naște timp, bronzul plânge lacrimă de om din femeie durând, rotundul de palmă se amestecă în spirale, până la prunci, niciun cal nu îi va duce mai departe de fruntea tatălui, cel amintitor, își vor lăsa hrănită viața din cristal de lună și vor curge mai departe spre locul din care femeia se naște, născătoare fiind.

Ela
0
@dorina-bastonDBDorina Baston✓
Sensibile perceptii. Autentice..
0
@miruna-dimaMDMiruna Dima✓
Cu fiecare respiratie (sfarsit de vers) imi doresc si primesc mai mult. Ma duc la timpurile facerii, la nenascut si faurire, la suflete, la Adam si Eva, cum mi-i amintesc de la Mark Twain, la apa vie si apa moarta. Este o poezie la care admir mai ales suflul, cum am spus mai sus, imaginile foarte \"aproape\".
0
@florin-andorFAFlorin Andor✓
... mulțumesc frumos de trecere și nuanțe personale de percepție ... o sărbătoare de Paști cu lumină și liniște vouă ... așteptând ninsoarea plopilor, la bună citire / veghere :)
0