Soon
Soon I shall leave this place It has been good to me The yellow lights in the evening The sky through the pine needles I think maybe I'll stay
Un tricou privea la luna
Un tricou privea la lună, Pe o plajă-n Vama veche Sânii tăi priveau spre mine Rușinat am stins țigara În nisip și alge marine A-nceput deodată vara
Ora opt
Adesea noaptea-n gardă eu mă gândesc la tine, Cu inima arzândă, cu sufletul răscopt Deși aduci fatidic mirosul de latrine Te-astept cu nerăbdare iubită oră opt
Frunze galbene
Frunze galbene In pământ afânat, vai Groparii miroseau a țuică
Nocturna - Robert Rozhdestvensky
De la mine pănă la tine strigătul absenței Înstelata mare, tainica mare Care mai e viața ta, primăvara mea, Blânda mea, ciudata mea ? Dacă vrei și dacă poți, amintește-ți de mine Amintește-ți de
Valsul așteptărilor - Alexander Sukhanov
Într-o zi în inima mea va reveni speranța Învăluind-o în liniște ca o ceața Voi crede din nou că nu va mai fi ce a fost Dincolo de speranță, doar înșelăciunea Dar valsul așteptărilor se va roti din
Sonet nocturn, al doilea
E noapte, se aude strada, dansând Cu vântul, freamătă perdeaua, la geam Fumezi, iți cade scrum pe țâță, n-am Mai vazut un cur așa frumos nicicând Mirosul tău, adulmec, e pe mine M-ai uns cu mir, cu
Distilare
Prefer varianta mea moartă Ea e mai bună Nu mai face greșeli și i se iartă cele vechi Deși mai există doar în amintirea unora și nu ne vom cunoaste Acolo se împlinește pe rotund, mai bună decât am
Cârnat
cârnat uitat în frigider spune-mi adevărul există viață după ce se termină viața ? știu babele ceva tainic când se închină la icoane de lemn pictate prost în ferecături de argint lucrate
Doresc
O poezie simplă, ca lumina, dar cu cuvinte vagi, mesaj complex, cu nuanțe subversive ca rugina pentru a trezi în suflet un reflex al celui ce nu ai fost niciodată dar care ai
Cuprins
Haide și du-mă-n spate până la ani o sută Ce dacă ai fost tânăr și fără de păcate ? Prin apa fără stele plutesc hidos umflate Speranțe înecate ce-abia încep să pută În noaptea asta lungă
Desertăciune
bărcile pleacă spre larg lăsând viața în urmă, chiar dacă nu se mai vede, tot nu poți uita că e acolo umbrele noastre tremură pe valuri arătând cât ne e de frică cine știe dacă vom ajunge
Revelatii
ai ars copilăria pe altare jertfind-o unui zeu care rânjește pentru-a mânji cu auriu un pește să mintă că nu ești un oarecare prost cu iluzii. deci te pregătește, uitând că viața nu-i o
Adolescentină
e tot secretul fericirii în această noapte ca toate celelalte să nu crezi altceva nu degeaba apune soarele în fiecare seară nu fi proastă, normal că te iubesc, altfel de ce ți-aș tot pipăi sânii
Elegie
până și umbrele au părăsit abisul acesta zăvorât care se numește inima mea unde e băiețelul de altă dată el știa să privească în jur cu uimire și nu cunoștea gustul disprețului O, tată amar care
Unde îti sunt bărbatii, poezie ?
Unde îți sunt bărbații, poezie ? Azi doar metrosexualii te mai poartă Flamură flască dusă în robie Veselă ca un steag de mort la poartă Sumbri mai păstoresc această artă, Poeți
Fiii ploii
Copii ai nimănui ce lumea-i pișă Pe capul gol, cu multă-îndemânare, Pentru că au o urmă de onoare Și nu vor să subscrie la pastișă Nu plângeți că trăiți vremuri barbare Se va găsi și pentru
Amarantus
Pândind la fiecare colț de stradă, Trec lampagiii cu lumina-n spate Și-o vând mereu la sfert și la jumate. Trec cârnățarii lacomi dupa pradă! Pe gâtul tău au înflorit
Sonetul trecerii
Nu mă-ntreba ce-aș vrea să iau cu mine Nu merit întrebarea asta proastă Poate voi naște-n acea clipă vastă, Un funerar cortegiu de asine Să care vestea care nu adastă Că dincolo de marile
Sonet nocturn
S-au terminat țigările pe seară Nu am nici vin tristețea s-o înece Pe nesimțite încă o zi trece Grăbind prin miezul nopții ca prin gară În cana neagră de cafea amară Văd
Să ne iubim
să ne iubim înainte să ne sărutăm sufletele noastre să cânte că ne-am împlinit chiar prea devreme chiar dacă prea tarziu fericirea e un cuvant să nu exagerezi va veni și ultima clipă chiar
Sub pod
Lan rodind bogat Susură galben pârâu Chilot de babă
Aveai o fustă
aveai o fustă cu buline multe și părul tău nu cunoștea vopsea atrasă de preocupări adulte aveai o fustă, când din cer cădea părtinitoare noaptea să ne-ascundă, ce-aluneca dezvăluindu-ți
Sonet melancolic
Femeie, umbră veche pe perete, Când ne-ntâlnim privirea ta mă trece Atâtea mări uitate de-apă rece Si-atâtea fluvii pline de regrete Mă-nfrupt din amintiri ca un erete Până când lacrimile or
