Poezie
Sonetul trecerii
1 min lectură·
Mediu
Nu mă-ntreba ce-aș vrea să iau cu mine
Nu merit întrebarea asta proastă
Poate voi naște-n acea clipă vastă,
Un funerar cortegiu de asine
Să care vestea care nu adastă
Că dincolo de marile cortine
Încă mai ard luminile divine,
Și lumea va fi chiar entuziastă
Fiindcă nimeni nu s-a-ntors vreodată,
Ne macină eterna întrebare:
"Cum toată viața care ne desfată
Să fie doar o simplă întâmplare
A firii ce nu poate fi iertată
Că ne-a supus credințelor binare ?"
001525
0