Poezie
Fiii ploii
***
1 min lectură·
Mediu
Copii ai nimănui ce lumea-i pișă
Pe capul gol, cu multă-îndemânare,
Pentru că au o urmă de onoare
Și nu vor să subscrie la pastișă
Nu plângeți că trăiți vremuri barbare
Se va găsi și pentru voi o nișă
Atunci cu toată pizma lor furișă
S-or bate să vă lingă pe picioare
Azi și mereu, iar șters din colțul foii,
Copil cuminte, inadaptat să fur,
Preabunilor, ca sincer fiu al ploii,
Vă rog mă-nvățați, în teatrul ăsta dur,
Măreața taină din care nasc eroii:
“Cum îndeși galbeni, măgarului în cur ?”
001624
0