florian abel

Voi spuneți:\"fumătorii mor puștani\". Eu nu-nțeleg oricât de mult aș vrea, Nu se putea și-acum cincizeci de ani? (Cam de atunci fumează soacra mea).

Un aparat citește bani. Dar, cu tehnologia asta, Se numără în patru ani Cât cheltuie,-ntr-o zi, nevasta.

De ziua lor suntem galanți Și îi cinstim aici, poftiți, În special pe guvernanți, Că ei sunt prea puțin cinstiți. Iar la Ioni cu suflet mare, Să vină banii în mărfare, Durerea, nicăieri

Săltând ștacheta an de an, Sunt fericit că-mi împlinesc, De nu pot visu-american, Măcar coșmarul românesc.

Lămurire E clar de ce boul incult și bogat, Alege, ca sfetnici, deștepții săraci: Chiar Domnul, prin vremuri, a tot condamnat Pe sfinți să slujească, o vreme, la draci.

Dup-un an de zile, a venit Crăciunul. Iar mâncăm sarmale și cârnat baban. Iarăși bea românul vinuri, ca nebunul, Cum face și-n restul zilelor din an. Asta am a spune, eu, din

Afară-i viscol ticălos Vuind. Vom îngheța. Se-ncruntă viscolul vânjos. În casă-i tot așa. Cu lemnele ce-am cumpărat, Din toamnă am ieșit. Sunt fericit că am votat Din doi, doar un

Azi, Cicero, cu verva lui orală, O genială replică-ar avea, Vorbind de timpuri, etică, morală, De-ar încheia cu to! marș! ho! hăis! cea!

Din marea masă, din electorat, Cam jumătate-au vrut să pună-n șa Tot comuniști, așa că i-au votat. Pe când, ceilalți, votară tot așa.

Vântul bate a schimbare Și-am simțit, așa, un pic, Ce simțeam în clipa-n care Îl schimbam pe ăla mic.

Aș vrea să pot să spun că îmi mai pasă, Că aș lupta spre-a ninge bucurii Pe golul răsfirat sub orice casă În care Domnul uită de copii. Nu pot, am întrebat de-atâtea ori, Cu-ncrâncenare sau cu

- Bună seara, dragi telespecatori! O tânără din București și-a pus capăt zilelor pe motiv că soțul ei nu voia să divorțeze. Anchetatorii au descoperit că femeia mai avusese o tentativă de

Îmi zise popa: \"Uite care-i treaba, Când un martir creștin sărbătorești, E musai, dar, să stai și tu degeaba. În rest, ești liber și să nu muncești\".

Sunt curios, pe 6,-n România, Spre-a nu mai plânge vise destrămate, Va triumfa din nou ipocrizia? Sau dăm o șansă la stupiditate?

Câmp cu funigei. Lințoliu peste liniștea Greierilor.

O femeie ca Xantipa E un bun universal; Filosof obține, tipa, Din oricare tip banal. Se cunosc celebre cazuri, Ca al meu și-al lui Socrate; Nu avem a face nazuri, C-am ajuns minți

Nu pot accesa celula vie Ce mi-a fost motor și început; Inutilul fir de păpădie, Granița-ntre cer și nevăzut. Undeva, în oasele-mi străine, Suferă ceva ce nu sunt eu; Înțeleg misterele din

Casa de cultură Urziceni, Calea București nr. 27, organizează Concursul Național de Epigramă din cadrul Festivalului Internațional de Caricatură \"Revelionul Caricaturiștilor\" ediția a XV-a, 2009

\"Votez cu Geoană\",-mi zise-aseară Un om. \"Mi-e cel mai aprig țel\". Vedeți? Există-n astă țară, Un om mai prostănac ca el.

Vecinii Îngrijorare Din crivăț se întinde ritul Iar eu mă rog la cel de sus, Să nu constat că, spre Apus, Mă-nvecinez cu Răsăritul. Direcții vechi și noi

Sub geană de foc, privire pustie. Lanț de petale ce-ncearcă să-nvie Umeri căzuți de prea multe tăceri, Speranța de mâine în ziua de ieri. Nu te alung, de-ai venit prea devreme, Sângele meu s-a