Dumnezeul oaselor noastre

Te felicit pentru păstrarea ritmului. Strofa a 2-a este iar deosebit de pătrunzătoare. Titlul m-a atras, e deosebit. Întreg mesajul poemului poartă ceva din aerul revoltei personale, iar finalul întregește ideea luptei cu trupul efemer
pentru atingerea nemuririi.

Mihaela, culmea este că, această revoltă nu e îndreptată împotriva lui Dumnezeu, ci a propriei neputințe de a releva unele adevăruri percepute aleator, tangențial și diform, distanța enormă dintre om și propriul trup, conștientizarea rolului de vehicul al spiritului, imposibilitatea de a cotropi înțelesurile lumii cu un adevăr atât de banal dar de care atârnă, in ultimă instanță, mântuirea fiecăruia.
Pierdem nemurirea, nu pentru greșelile noastre, ci pentru că nu credem în ea.

F.

\"distanța enormă dintre om și propriul trup\"
(florian abel)

Interesant, am incercat o poezie pe exact tema asta pentru concursul de pe agonia, dar n-am fost multumit de ce mi-a iest si n-am postat-o.
Florian, promite-mi un exemplar cu autograf din proxima carte de poezii.

Pare absurd, GPI, dar eu chiar nu sunt un scriitor umorist în esență, adevărata luptă în conștientul meu se dă pe plaiurile înțelesului rostului acestui univers și, deși am înțeles de mult că nu are nici rost nici logică aflarea acestuia, că sămânța neînțelesului a fost sădită intenționat de către creatori și își are un rost concret, tot încerc mereu, ca într-un joc de logică despre care știam că nu are rezolvare dar, în copilărie, încercam iar și iar să-i dau de cap.
Și-apoi, nu știi, cele mai profunde răspunsuri sunt întrebările.
Mă bucur că sufletul tău vibrează și la aceste întrebări ale eului. În acest moment, cel mai cald autograf este prețuirea mea pentru omul care ești.

F.

Florian,
Inițial eram tentat să fac un comentariu cu tentă umoristică (așa cum și tu faci, uneori, la poezii \"serioase\"), dar, recitind, îmi dau seama că parcă sunt chiar prea grave problemele abordate de tine. M-ai pus și pe mine pe gânduri, ceea ce înseamnă că cel puțin o parte a mesajului tău și-a atins ținta. Apoi, mi-a plăcut poezia în general, mai mult strofa a doua și a patra și mai puțin primul vers (cuvântul \"accesa\" mie nu mi se pare deloc poetic, dar nu te baza prea mult pe ceea ce spun eu aici). Și, bineînțeles, apreciez (ca de atâtea alte ori la tine) calitatea prozodiei.
Te mai citesc și cu alte asemenea poezii, dacă le vei posta.
Cornel