Fiatul alerga în noapte cu o sută șaptezeci kilometri la oră pe interminabila autostradă A nu-știu-care a Italiei. Nae schimba cu repeziciune benzile, Ligia schimba cu lentoare picior peste picior,
Se apropia ziua în care trebuia să mă întorc în țară și deja începusem, cu o apăsare crescândă, să număr zilele, când vestea a venit ca un trăznet într-o seară. Întorcându-se de la lucru, fără a
După concert, ne-am dus să ne plimbăm în Grădina Botanică. Tăceam, fiecare cu gândurile și cu trăirile sale. Simțeam o răceală de gheață dinspre Claudiu și, din acest motiv, am simțit imboldul să fac
- Să trăiți, dom’ comandant!
- Săru’mâna, tataie! Nu sunt comandant, sunt subcomisarul Popescu.
- Ptiu! Cum să fii, bre, sub comisar? Ce ești d-ăla? Am auzit și io la televizor că s-a-ntors lumea
L-a mai adus doar prima ninsoare, fantastică, albă perdea, numai bună s-aștearnă uitarea păcatelor.
- Întinde mâna repede! Ah, l-am pierdut!
- Ce-aveai?
- Un fulg, am vrut să-ți aduc zăpadă, știu
Câtă diferență! De obicei, nu cad în greșeala de a face comparații, conștientă că fiecare om este o individualitate aparte, cu farmecul sau, dimpotrivă, cu hibele sale. Dar uneori, fără să vreau, mai
Nu știu cât să fi trecut de când mă așezasem pe bancă, trândăvind la soare în compania propriilor mele rătăciri, însoțite discret de târșâitul pașilor pe aleile încrucișate din parcul azilului. Un
Aș fi jurat că, pe ploaia asta dușmănoasă, menită să potolească până și setea celui mai arid pământ, n-ai fi aflat, oricât ai fi căutat, pașii vreunui trecător, rătăcind aiurea pe străzi.
Când
Text la patru mâini și două capete
Negăsind, oricât ne-am chinuit, o explicație logică la tulburările survenite în ultima vreme în liniștea grupului nostru, am încercat și explicații ilogice (dacă
Puține trebuie să fie locurile atât de încărcate de splendoare și mister, cum este Delta Dunării. N-am înțeles de ce n-am fost acolo decât o singură dată, când eram elevă în clasa a VIII-a. Cred că
- Vezi, Despina, uneori îți vine să zici că te fuți în el de noroc. Într-un astfel de
moment, am luat eu decizia să fug departe de mine. Tu nu m-ai cunoscut așa cum eram. Tu, de fapt, nu mă cunoști
În atelierul său elegant de pe Champs Elysées, Claudiu Teodorini stătea trântit într-un fotoliu, în fața unui tablou la care privea lung. Părea frământat, își lua capul în mâini, vorbea pentru
Nu mai trecusem demult pe la azil.
Mă trezisem într-o dumincă la fel ca oricare alta, cu gândul la el. Nu că m-aș mai fi simțit legată de promisiunea făcută Adinei, pur și simplu mi se făcuse dor
FD