Nu prea aveam vreme să stau cu Mihnea. Era mai tot timpul plecat, seara venea rupt de oboseală, schimbam câteva vorbe, apoi adormeam îmbrățișați. Dimineața pleca foarte devreme. Cum și ceilalți erau
Bunica povestea, cu umor, cum o femeie de la ei din sat, pe la ora înserării, după ce-și terminase treburile pe-afară, pregătindu-se să se spele în casă și auzind oarece mișcare în polată, a strigat
Revelionul l-am petrecut în casa unor italieni înstăriți, capul familiei fiind șeful secției chirurgie a spitalului în care lucra Mihnea. Îmi spusese că relațiile dintre ei nu erau tocmai bune, însă
Îmi place, vara, ceasul în care se insinuează înserarea. Îmi transmite o liniște, dar și un mister nedeslușit, răscolind aiurite doruri ale depărtărilor. În ceasul acela, parcă mi-ar plăcea să zbor,
După ce Fabian mi-a citit biletul, s-a produs declicul. L-am rugat să mi-l recitească, pentru a mă încredința că n-am avut doar o senzație ciudată de deja-vu. Nu, eram sigură. Cuvintele
Traian își amintea acum totul cu claritate. Își aminti de Florentina, de cei nouă ani în care voința lui fusese paralizată, ca în acea primă zi, când se dusese hotărât să-i dea o lecție de viață,
Rămas fără argumente, Traian se cufundă într-o tăcere adâncă. Gheorghe savură victoria, dar pentru scurtă vreme; căci, pentru prima oară în relația lui cu Traian, fu cuprins de un gust amar. I se
Colonelul Traian Olaru deschise ochii încet, încercând să identifice locul în care se afla. Era, fără doar și poate, o rezervă de spital, dar – oricât se străduia – nu reușea să-și amintească nici
Stimați cititori, după luni de zile de căutări neobosite, puse în slujba descoperirii (adică un fel de dezvelire) adevărului, iată că tonele de probe incriminatorii adunate nu valorează nici doi bani
Eram studentă în anul trei la Facultatea de Drept, aveam douăzeci de ani și o mie de visuri. Cortina a căzut, peste cele mai multe din ele, rând pe rând. Pe unele le-am văzut împlinite, de multe ori
Pe Mihnea îl cunoscusem cu vreo trei ani în urmă, la un Congres internațional pe teme de cardiologie, unde el participa ca medic, iar eu ca translator. Transpirasem în cabină, de emoție și datorită
Un soare blând, de început de toamnă, își face loc îndrăzneț printre crengile pomilor înșirați ici-colo de-a lungul aleilor parcului. E o liniște odihnitoare, întreruptă numai de zgomotul în surdină
Drumul înapoi a fost un calvar. Nu neapărat datorită condițiilor exterioare - destul de proaste – cât, mai ales, stării în care mă aflam. Cel mai greu a fost că trebuia să mimez normalitatea. Aș fi
FD