Drumul înapoi a fost un calvar. Nu neapărat datorită condițiilor exterioare - destul de proaste – cât, mai ales, stării în care mă aflam. Cel mai greu a fost că trebuia să mimez normalitatea. Aș fi
Așa merg eu, duminica, la Biserică. Cei care au acest bun obicei știu, probabil, că nu de puține ori, acela, „nenumitul, necuratul și alte nenimicuri” încearcă să le-ncurce pașii, doar, doar i-o
Se apropia ziua în care trebuia să mă întorc în țară și deja începusem, cu o apăsare crescândă, să număr zilele, când vestea a venit ca un trăznet într-o seară. Întorcându-se de la lucru, fără a
mi-am vândut sufletul iernii
l-am dat la schimb
cu două-nfrigurări
cum stam și mă tocmeam pe el
așa gătit la zero Celsius
l-aș fi dat și nu l-aș fi dat
parcă-l vindeam pe El-Zorab
Ninge, viscolește fără îndurare,
Ninge peste suflet, parcă a uitare.
Ninge. Cui îi pasă că-n grădina mea
Obosiți sunt merii și-nghețați sub nea?
Ninge și ninsoarea poartă-n ea durerea
Unor
Frumoasă, distinsă, elegantă, cu gesturi princiare. Chiar mi-o imaginam coborâtă din cine știe ce familie de prinți. Mai interesant decât toate îmi părea faptul că, în ciuda tuturor acestor atuuri,
„Și era noapte…”
De la plecarea lui Iuda de la Cină, încoace, nicio trădare nu mai cutremură întreg universul. Dacă n-am murit atunci – de groază, de scârbă, de rușine – sunt șanse maxime să
Eu îți vorbeam de iubire
tu
îi dădeai zor cu
Fâșia Gaza
te durea de ea cum mă doare pe mine
de calea ferată
din Patagonia
zadarnic încercam să te-aduc mai aproape
Fâșia Gaza era mai presus
O femeie-mi zisese
Să te ferești în viața ta
de iubirea bărbaților
ca de mărăcini
Am râs
n-am crezut-o
O altă femeie mi-a zis
când încercam să-mi feresc tălpile
de un ciulin
Nu te
câtă vreme încă
mai e vară
n-am să-mi îmbrac deziluziile
ca pe niște straie să-mi țină de frig
am s-aștept toamna ca pe ultimul tren
și dacă n-o să vină asta e
câtă vreme încă
mai e
FD