Florea Ana-Maria

atat, pana clipesti. Simplul clipit, e clipa ta de odihna...e ca in razboi. Singurul moment de pace adevarata este acela in care se semneaza tratatul.Imediat dupa aceea se vor face pregatiri ptr un alt razboi.

imi pare rau ca ti-a creat aceasta impresie, eu nu am vrut sa sune ca o poezie rece, asa cum nu imi condamn pielea ptr ca ma poate da de gol. Am vrut sa aiba si o latura mai comica. Insa asta depinde de starea de spirit a cititorului, depinde si de ceea ce asteapta el. E si ironie in poezie. Eu, kre am facut teatru, nu as interpreta-o k o poezie rece, ci si una care sa starneasca un zambet. Din pacate asta nu se obtine de la simpla lectura a unei persoane care nu stie ce am vrut eu sa spun. Este si un down-side la toata kestia asta.

ce-ar fi sa tinem aproape unii de altii, sa vedem si partea frumoasa a acestei lumi, groaznice, asa cum o vezi tu. Ce-ar fi, k in locul acestor strigate (pe care le lansam multi dintre noi, intr-o forma sau alta) sa trecem la fapte? A se plange...verb reflexiv in cazul asta, insa ce-ar fi sa trecem la verbe predicative, de genul \"a face\", \"a fi\"(care poate avea si forma copulativa), trecand astfel la actiune! Sigur, singuri nu vom avea mult succes, insa, daca incercam sa ne educam, dand astfel exemplu altora, tot ce se poate sa avem sorti de izbanda.
Cu toate acestea, hai sa zic ceva si despre text, care, dupa cum vezi, mi-a creat o impresie suficient de puternica, pentru a scrie ceva. Mi-au placut imaginile pe care le-ai evocat.Spun asta, ptr ca mi-am permis sa simt, si sa las oarecum okiul critic sa se odihneasca(nu ca ar fi el foarte dezvoltat). Totodata, spiritul tau de observatie si-a gasit refugiul intr-o viziune stilistica... ce are influenta asupra cititorului, prin exprimarea ce ai folosit-o.
Bun, deja nu mai sunt coerenta. Inkei si sper sa ne revedem, la actiune(sa nu o lasam toata filmelor americane ce au pus stapanire pe ea:>>).

intotdeauna imi face placere sa intalnesc cate un strop dintr-un suflet, mai ales daca e atat de sensibil incat devine aproape invizibil, un fel de matase picurata cu roua.

Vazand ca a mai facut cineva aceasta confuzie, ma simt datoare cu o explicatie: acestea nu sunt sentimentele mele, servite la tava, gatite in sange. Nu...Am vazut ce inseamna comertul cu carne vie si am fost adanc impresionata. Atentie! Am VAZUT si NU simtit. Rezultatul...este acesta...repet, nu sunt eu persoana despre care se vorbeste, sa ma exprim in termeni simpli, chiar daca poezia e scrisa la persoana I.

Ma doare ca nu s-a luat constructivul din critica lui Mat.Poate ar trebui sa cititi inca o data ceea ce a scris, sa nu mai folositi cuvintele k arme ptr a va rani reciproc, ci doar ca poduri ce sunt, legandu-va si fiindu-va de ajutor.

Sincera sa fiu, nu cred ca metaforele, epitetele, hiperbola, procedeele stilistice, in general fac \" poezia\", nici nu o fac mai frumoasa. Poezia, ca specie literara, in viziunea mea, trebuie simtita, intotdeauna am admirat stilul simplu, direct, sincer, si intotdeauna acesta a avut o influenta mai mare asupra mea.
Atat de mult m-a bucurat sa citesc poezia aceasta, pentru mine este o poezie...sunt egoista, stiu...nu ma pot abtine sa nu fiu asa. M-am bucurat sa ma regasesc, desi ma doare sa stiu ca mai simt si altii asa ceva...sper ca, odata, sa citesc o poezie care sa spuna contrariul, si atunci ma voi bucura la fel de mult, pentru ca voi sti ca cineva este fericit...sper...pentru tine, dar, si pentru mine....sunt egoista pana la sfarsit!

Si-acum, cand poti sa vorbesti, printre toti ce pot acum sa vorbeasca, nu iti mai auzi glasul, te pierzi intre pesti zburatori, ce se cred sefi, si-ncerci sa le-nveti limba, nefiind altfel ascultat.
Sa-i spunem ironia pestilor ce incearca sa se obisnuiasca folosind propriul glas?

Imi pare sincer rau ca ai facut aceeasi greseala pe care am facut-o eu zilele trecute, si imi cer scuze acum.
Nu ai citit cu adevarat poezia, ai pierdut tot sensul ei. Eu nu sunt Arghezi cu \"Flori de mucigai\", insa si aici e un substrat, pe care tu, evident, nu l-ai captat. Imi pare rau pentru tine, poate asa ai fi aflat ceva nou, dintr-o lume condamnata, unde toti privesc doar suprafata, nu si persoanele ca atare, asa cum ai facut-o tu. Te-ai marginit sa faci o critica...poate ar trebui sa reflectezi...sau, poate ma insel, deja nu mai conteaza.

stii, cand merg intr-un local cu prietenii mei si ne intreaba ce servim, este o expresie pe care un cunoscut o foloseste frecvent, anume \"O vodka si-o seringa te rog!\". De asta mi-a adus aminte, la prima citire, poezia ta. Din pacate substratul nu este bine relevat in cuvinte, poate ma insel, insa limbajul este uneori in contradictie cu mesajul.

Hai sa vedem ce am mai citit...sa fi citit Nicolae Labis, poate chiar si George Cosbuc, poate si Nichita Stanescu, hai sa indraznesc sa il aduc si pe Mircea Cartarescu aici. Oare am facut bine? Nu stiu inca, insa mie asa mi s-a parut, ca i-as fi regasit in versurile de mai sus...

Sincera sa fiu, habar nu am dc ne spui noua asta, cand, the thing 2 do was, sa fi mers la ea si sa-i fi marturisit adanca(lol)ta dorinta de a o... baga in patul tau! In fond, observ ca in poezie esti foarte direct, de ce n-ai fi asa si in cotidian?!

Hmm, am trecut si pe aici, am baut o bere si-am citit o, sa-i spun poezie? Neahhh, mai bine-i spun cantec de betie, fara melodie. In plus, am observat cat de perseverent esti in a-i face reclama lui Iris. Am impresia ca faci comentarii numai k, la sfarsit, sa poti sfatui oamenii sa ii citeasca textele. K sa nu mai obosesti, sa nu-ti mai risipesti energia gandidu-te ce sa scrii inainte de reclama, dc nu pui o \"firma luminoasa\", pe site, in care sa spui \"Va recomand sa cititi si ceva din \"Iris\"-este o colaboratoare si prietena de-a mea.(cu mult talent)\".
Ti-ai asumat cumva un rol de mentor, sau pur si simplu criticul din tine nu poate sa ascunda un nou talent?:)
Acum inkei, o sa citesc ceva din Iris, o colaboratoare si prietena de-a ta(cu mult talent), cum spui tu, la reconectare! :))))

Poezia si ideea regasita in ea, sunt superbe. Intotdeauna am fost fascinata de mitologie, de influente, am fost tentata de a rascoli trecutul pentru a reusi sa-mi descopar prezentul si viitorul.
Am observat in textele tale acea unda de subestimare, or aceasta nu isi are locul; nu incerc nici sa te laud, nici sa te denigrez. Iar, daca acele remarci de genul \"Mai scriu un vers fara valoare...\" e adaugat tocmai pentru a fi dezmintit si eliminat de cititori, adica pentru a gasi laude, mi-ar parea rau. Bineinteles, mai exista varianta adevaratei tale subestimari si, ma repet, in cazul acesta mi-ar parea rau. Asta ar trebui sa fie parerea ta personala, nu sa fie afisata, mai ales nu intr-o poezie.

Nu, nu am stiut tot timpul cum sunt, insa am stiut intotdeauna ca \"ati\" , in contextul \"ati stiut\" se scrie intotdeauna impreuna.
Confuzie am simtit din textul tau, insa, sper, daca va fi tot timpul din cauza fericirii pe care o simti, sa fii tot timpul asa confuza si sa ne spui si noua cum esti :))

Citind poezia ta,simtindu-i ritmul,mi-am adus, involuntar, aminte de ceva, si nu stiam ce.Citind ultimele doua versuri, mi-am dat seama: e vorba de Labis, cu a sa \"Moartea caprioarei\", ultimele versuri ale sale sunt: \"Mananc si plang.Mananc.\" Nu stiu daca am respectat intocmai punctuatia, nu mai conteaza acum. Intreaga ta poezie are ritm de concluzie, nu e atragatoare din punctul acesta de vedere, nu curge. Am avut senzatia rimelor cautate, a unei fortari la nivelul vocabularului. Aceasta duce la o dificila transpunere a cititorului in locul tau, acesta nu poate simti foarte usor ceea ce simti tu, in felul acesta, vesurile tale ramanand pe pagina, in loc sa ramana in sufletul celui ce lectureaza.
Sunt poate prea dura, imi pare rau, insa asta simt si, mai presus de asta, cred.

In final, chiar daca a spus nu, tu tot o sa ramani cu bucuria ca ai fost primul care a stiut ca ea este o zeita a iubirii. Dar, oare, cat te va incalzi asta, atunci cand va descoperi altul asta, iar ea se va lasa descoperita?
\"Incurcate sunt caile Domnului\"....

Ideile ce si-au gasit odihna in randurile tale sunt frumoase, la fel si imaginile ce le-am regasit, insa in ceea ce priveste redarea lor, ei bine, ma bucura faptul ca ai ajuns la o concluzie pana la urma.
Observ ca la tine, desi e plin de intrebari, nu te induri sa pui semnele de cuviinta, in fine, nu e treaba mea, insa nu face bine la coerenta. Cititorul, in acest caz eu, se chinuie sa vada unde incepe, unde se sfarseste intrebarea si unde incepe o alta idee. O sa imi spui ca toata poezia este o intrebare, probabil, insa, tot strica la coerenta. E pacat de imagini.
Ca veni vorba de stricat, te repeti, si nu e deloc placut.
Insa, \"Ubung macht den Meister\", adica, pe romaneste, in traducere libera, \"exercitiul il face pe maistru\".

Fa-mi, te rog, si mie cadou bradul tau, poate asa va capata si singuratatea mea miros de conifere. Bradul meu s-a vestejit de mult, acele au ranit pamantul si au murit...noapte buna, Mos Craciun, mi-e dor de tine.

Cred ca stii cum spunea Napoleon, nu mai e cazul sa repet...am citit mai multe creatii azi, insa lecturarea nici unei nu mi-a pricinuit durere, asa cum a facut-o a ta; a fost un deja-vu, unul trist, plin de deziluzie. Multumesc, mi-ai adus aminte cat de mult m-am schimbat.
Lasand asta la o parte, mi-a facut placere sa iti citesc poezia, mi-a facut placere sa intalnesc simtire, si sa o vad frumos transpusa in versuri.