Un nou maine...

Oamenii au observat ca pietrele azvarlite in vazduh, intotdeauna vor pica inapoi pe pamant. Oare cati inainte nu au incercat sa le agate de cer? Asa s-a intamplat cu tot restul...cu pietrele care nu pluteau, cu moartea celor care vrand sa zboare ca si pasarile au murit zdrobiti de stanci, cu cei care vrand sa prinda flacarile si-au ars mainile...In timp au invatat sa respecte toate aceste legi, si au inceput a se folosi de ele...Si astfel s-a nascut in constiinta omului principiul legii dand nastere la prima forma de socializare. Legea fiind scheletul acestei forme de convietuire...Tot ceea ce se dovedea folositor comunitatii in ansamblul ei cat si individului ca entitate majoritara era trecut la catastif si incetatenit drept lege...drept principiu ce trebuie respectat de toti membrii grupului........ Si totusi azi...putem prinde focul cu mana, putem zbura, putem face pietrele sa pluteasca ...si inca multe altele... Asta pentru ca am inteles din ce in ce mai bine legile acestui univers... Dar oare cat de bine va trebui sa le cunoastem, cat timp va mai trece sau mai bine zis cat timp mai avem pentru a le cunoaste intr-atat de bine incat sa ne nastem...sa devenim reali, materializati din visul asta nebun...in care ne zbatem dureros dorindu-ne sa ne regasim ...sa ne explicam pe NOI!!! Oare calea noastra nu e prea lenta ...ca intr-un cosmar in care alergam fara a ne putea misca din loc iar dezastrul se apropie de noi ranjind demonic...priviti in jur...ce puteti vedea...o planeta bolnava...plina de deseuri toxice si de oameni dezumanizati...a carei liniste, naturalete si viata se scurge picatura cu picatura sub pumnii nostrii vineti care o lovesc nebuni.Undeva ....in spatele nostru se ascune o greseala...o tragedie groaznica...caci noi nu am facut altceva decat sa evoluam prin distrugere...am aruncat piatra pentru a lovi cu ea...am vrut sa prindem focul pentru a fi temuti de altii... Simt din nou cum obosesc, cum din mine se scurg din nou ultimile picaturi de lumina, parca pentru a putea evada prin moarte, din inchisoarea asta creata de noi....pentru noi??!? Tinem aproape...