Poezie
Dar tu-mi esti
Arabela
1 min lectură·
Mediu
Dar tu-mi esti clipa
Indeajuns pentru o moarte
Cat o nastere de lunga
Cu urlet de viata impletita.
Invata-ma pasii spre tine
Copilareste-ma cu surasul tau.
Dar tu-mi esti taiere
Lama ascutita de inima crestata
In doua
Si sint doar in afara mea
Sint doar interior sufletului tau
Ca un tais intre doi
Ca un zid intre lumi.
Dar tu-mi esti copac sau despartire?
Lama de cutit
Ori radacina de sute de ani iubire?
Tu cine-mi esti, iubito, azi
Eu cine-ti sint ratacind simturi
Cu cioburi
Cu picaturi din sangele visarilor.
N-am cale de scapare, iubito,
Si tu-mi esti radacina infipta
Ca un pumnal in trupurile timpului.
013945
0
Observ ca la tine, desi e plin de intrebari, nu te induri sa pui semnele de cuviinta, in fine, nu e treaba mea, insa nu face bine la coerenta. Cititorul, in acest caz eu, se chinuie sa vada unde incepe, unde se sfarseste intrebarea si unde incepe o alta idee. O sa imi spui ca toata poezia este o intrebare, probabil, insa, tot strica la coerenta. E pacat de imagini.
Ca veni vorba de stricat, te repeti, si nu e deloc placut.
Insa, \"Ubung macht den Meister\", adica, pe romaneste, in traducere libera, \"exercitiul il face pe maistru\".