Imaginile se amestecă cu întunericul.
La fel și reclamele,
Își ard ledurile
Pe altarul nopții.
Privești cuiele
Și nu înțelegi unde e crucea.
Au ruginit,
Au obosit așteptând fratele
Pentru mine,
Zicea tacerea picotind la masa,
Vorbele nu sint decat pasi pierduti
Si aerul decat vibratie.
Pentru mine,
Zicea unda lacului asteptand inserarea,
Vorbele nu sint decat
Mi-e dor de dimineata
In care lumina trecea prin noi
Pietrificati in umbra tacerii
Doar eu dorind eternitate
Si tu pentru o clipa incruntata
Chemand tacerile
Si durerile nasterii
Unei dorinte
Dar tu-mi esti clipa
Indeajuns pentru o moarte
Cat o nastere de lunga
Cu urlet de viata impletita.
Invata-ma pasii spre tine
Copilareste-ma cu surasul tau.
Dar tu-mi esti taiere
Lama
Sa ascund un gand…
Unde sa-l ascund
Atunci cind esti de fata
Si ma privesti prin mari tulburate
De prezenta prea multor vorbe
Aruncate de-a valma intre fiintele noastre.
Sau atunci cind nu
Si nu te indura
Nici la tacerea strigatului meu
Nici la curgerea apei
Peste trupul meu.
…
Nici azi, nici maine
Nici una din zilele mele
Nu-ti sint sortite intelegerii
Si nu te vreau
De buna seama
Timpul m-a ales pe mine
Paznic durerii tale, si,
Secunda cu secunda
Construiesc un templu nascut mort
Din venele jugulare
Tasnind zadarnicie.
De buna seama
N-am vrut sa ma
Desert de-o clipa
Peste umbrele toamnei
Din chipul tau pietrificat
Erodat in curgerea clepsidrei.
Azi nu imi mai este
Decat zborul tau pasager
Eternitate.
ora frageda
incepand deja sa mucegaiasca pe la colturi
sub terna rasuflare a covorului de nori
fara pasari, doar strigoi chemandu-se
imi trag aer in piept
de parca toata viata mi-ar fi unsa pe
departe de camera aceasta
departe de strada aceasta
si mai departe de orasul acesta
voi presupune o carare asemanatoare cu ideile mele
prin care se scurge neplacutul miros de mort
ma voi gandi
ma intorc linistit catre tabla de sah
ce usor aluneca piesele
atunci cand nimic nu aduce a strategie
si nu e decat dorinta
cautarea ultimei piese adverse
vegetez pe o imensa pata
dincolo de trecatoarea noptii
sintem noi toti
inventand,
poate, cautand jocul
cheia este o simpla stea
rasucita in valurile negre ale lacului
doar pentru noi
cei suspendati pe cararile
am parasit cerul
pravalindu-ma in valurile noptii
undeva clovnul a amutit
in spatele cortinei
in spatele gandului asteapta
firul pe care-l urmez
nu mai duce la tine
singurul lui sens
e
Sugereaza-mi un cuvant
Pentru mantuire
Dezvaluie-mi un rasarit
Pentru copacul negru ce creste in mine.
Sugereaza-mi o lume
Putin cate putin sa se adune in noi
Caramida si sudoare
Chemare de
aici,
nimic nu mai este
dupa chipul si asemanarea ta
aici
intre peretii mei
sint doar eu
si o plantatie de umbre
care-mi cer mereu ajutorul
iar eu alerg in intampinarea lor.
dune de nisip
departe de oras
la marginea prapastiei
tacerea ne vegheaza atenta pasii
uneori grabiti
alteori istoviti
in oras
strazile s-au pustiit de doruri
oamenii s-au stins
de-atat timp ce revine
Joaca-te cu mine
Sa ne ascundem unul de altul
Cand in spatele meu, cand in spatele tau.
Lasa-mi mie racelile toamnei
Si durerile ascunde-le in spatele oglinzii
Unde ochii scurg eternitatea
Gandurile le-am tot gandit
Visele le-am tot visat
Pana si copacii mi-au imbatranit
In spatele ferestrelor.
Ochii mi-au ratacit din inima stelelor
Cu spatiile vide fraternizand
Chemarii mele
Ultimul zbor
Al pestelui zburator
Vine din chingile viselor saline.
Ultimul zbor
Al gandului
Se naste dintre gratii
Si sfarseste in albastrul
Uneori marin
Al esecului.
Ca intr-un zbor nocturn
Ma intorc sa te privesc
Albatros ratacit
Departe de tarm
Departe.
Pasarea cu zborul ei
Vartej al vazduhului
Strigat al nevazutului
Din ochi rasarind.
Inchid
Ma intreb
Apoi ma intorc spre tine
Intrebare
Zambetului tau
Atarnat in zbor de pasare maiastra
Rascolit de atata albastru
Intrebat de Dumnezeu
Cui, care apartinem
Unul altuia
Nicicand
Sint atat de sincer
Incat pot vietui in minciuna ta
Ma pot ruga alaturi de tine
Pot spera pentru tine.
Pot fi in orice clipa
Umbra gandului tau
Doar sa-mi spui
O vorba
Un cuvant
Si
La mal de ape prea curand obosite
De luminile unei veri
De toride suflari
Te opresti cu tacere de pasi.
Ai strans prea multa caldura
Pentru o toamna de doua persoane
Prea multe dorinte
Unui
Rememorez lucruri pe care le iubeam
Cu tine scaldata in ceata nepriceperii
De-a te apropia de ele.
Nu voi regreta nici creionul si nici hartia
Si nici maculatura viselor
Nimic din nefiinta nu