Duma Adrian

Lacul avea in el dorinta; Langa ea, privirea otravita de ramuri Sinucigasa privirea Cand ridica ochii spre cer: Sa se reverse in stele Cu tot cu pesti. … Numai umbra lacului, ce eram, Pe

Am doua vise - am multe vise Cate unul pe fiece tampla - cite unul pentru fiecare vis de al tau Iar in spatele lor pandeste - iar in spatele lor sta neclintita Minunea de-a fi visat-visarea

Saruta-ma iubito, Cu buzele de piatra Pana la sange Si mai departe Si mai adanc Pana dincolo de lacrima Spre mijlocul sufletului Acolo unde-mi nasc sentimentele Cu durere si

Imi cad frunzele una cate una Sfrijindu-ma Despielitandu-ma. Nu peste mult timp voi ramane golit Ca un prunc in fata mirarii Compus doar din semne de intrebare. Imi adie vantul umbrele Una

Toamna, impanzindu-mi memoria cu panze de paianjen Nu-mi mai esti nimic in suflet Nici sora, nici dusman, Nici credincioasa cale. Ploaia ma intinde pe trotuar Dar nu cu pasul tau imbratisat Ma

Deschizi geamul Ca si cum ai deschide prima oara ochii Spre durerea luminii in zori. Deasupra autostrazii inca stralucesc Bolnave de un vis, lumini si neoane, Tocuri asfintite mai au ecoul

Hai sa purtam un dialog – Eu deschid primul cuvant, Disectie silabica, Il storc pe toate partile Iar pe la colturi adun sensurile Ucigandu-l. … Tu, mai inteligenta, mereu, Iti vei alege din

Da-mi voie la sfarsitul noptii Sa ma retrag Sa-mi consider jocul incheiat Sa-mi scurg sentimentele in canal Si temperatura ta s-o arunc In falcile nepasatoare ale trecerii timpului. … Da-mi

Joc teatru Intr-un oras pustiit de vise Prin birouri Pe strazi plictisite In cateva case parasite. Am reusit sa smulg aplauze Din centrul bolnav al orasului Si cateva surasuri Unor gropi

Unele clipe Incep din ape limpezi Tasnind parca din pietre spalate Cum rasare lumina din solzi de peste. … Unele clipe Adorm printre pahare Labartate in versuri lascive Si sunete

Pasarile si-au scuturat azi Ganduri de toamna Peste ganduri pustiite de arsita. Din cer, aruncat aiurea, Ma cern linistit Printre picaturi. Cu un gest iertat Pamantul ma inconjoara In visele

Ondulat Ca timpul in joaca sarpelui Imi pierd ultimul val Ultimul pas In cautarea mea Nimic. … “Iubito, valul acesta ne-a purtat Spre ultimele suspine ale cerului” Spun. … Fugitiv Privesc

Intre noi doi, Asezati la o masa in cafenea Am reusit sa strangem Un manunchi de vorbe si sentimente. Tu poti lua totul pe cont propriu Cu fiecare bataie a inimii Si eu amestec anost in

Alerg. Cineva m-a strigat zadarnic Cat timp eram plecat Capitan pe corabia zadarniciei. Cu panzele zdrentuite Cautam voltele prin labirintul timpului Si-i ziceam vantului: frate. Din

Din nou acelasi ceas trece Pe langa umbra ta Vrei sa-l culegi Sa-ti decorezi trofeul visului tau Cu unda lui sclipitoare. Inca nu stii Prin timp sa innoti Cu aripile visarilor izvorate din

Urmatoarea statie Dincolo de unda frageda a realului Dincolo de finalul partiturii. Ma ridic obosit din clipa cea limpede Ca dintr-un scaun electric Cu firele atarnandu-mi din buzunarele

Poem intrerupt De bataia inimii pentru tine Cand undeva-ul tau E prea departe Vazului meu Auzului meu Degetului meu. Poem intrerupt De un timp nemilos Ce ne joaca existentele Intr-o

De ce oare Atunci cand clipa tremura Intre liniste si neliniste Stau si o privesc Parca pentru ultima oara? Spune-mi tu, fuior de vant, Sau voi, petale ruginite. Imi intorc privirea din

Acum Sint rod parguit Reda-ma deci Pamantului. Acum In amurg Clipele nasc vise.

In tabara mortii Soldatii tocesc idealuri Armele sclipesc Si muzica-i bolnava. Campul de lupta E pamantul ucis in tacere Si taranul ce ara Tigve de mult albite. Durerea se naste In ochii

Ce e mirarea? Prima privire aruncata lumii? Si icoana aceasta? Magdalena zilelor noastre? Priveste semnul acela. E doar un om Care si-a pierdut sensul? Petalele ofilite? Clipe si vorbe

Deschide albumul la intamplare Si acum raspunde-mi: Ce-ti poate spune o poza? Fiecare isi poarta in tacere O proprie poveste, Dar tu mai crezi in povesti? Cenusa s-a depus

La inceput Am fost dorinta unui pas. Apoi Am incercat experienta pasirii. In final? Urma unui pas Peste care valurile Astern uitarea.

In seara asta am intors spatele luminilor. Las orasul la picioarele mele Ma spal de mazga viermilor Si scuip in hardaul clocotitor. Sus, in fata mea, e muntele Iar apoi marea. Imi smulg