Floarea Cărbune

Așa cum Pământul hrănește floarea, Așa cum Cerul îmbrățișează marea, Mi-aș dori Să te pot găsi, Un TOT să fim, Din zâmbet și lumină, O viață împreună. Iubirea noastră Nepereche, Să ne

M-am trezit in cu zori cu bucuria in inimă și cu gândul unui nou inceput.Am sărutat crinul ce tocmai a înflorit dăruindu-mi două flori delicate,de Ziua Femeii, ca o răsplată a gestului meu frumos de

Adevăratul artist poate fi recunoscut după impresia pe care o lasă în sufletul omului. Pictorul își îndeplinește menirea când tablourile sale pătrund până în straturile profunde ale inimii,

Dragostea mea e un izvor Ce curge continuu Și nu va seca niciodată. Dragostea mea e un trandafir Roșu, aprins, arzând de pasiune. Te iubesc în fiecare anotimp, Așa cum Cerul iubește

M-aș putea pierde în brațele tale, aș închide ochii, și nimeni nu mă va mai găsi. Þine-mă strâns, cât mai strâns... trupurile noastre- boabe de rouă- se topesc în Infinit.

Privirea mea, iscoditoare și curioasă Încearcă să-ți pătrundă gândurile, La fel cum cerul pătrunde marea Stârnind furtuni ce-i tulbură adâncurile. În preajma ta, sufletul meu se

Cu-nșelătoare talazuri Te cheamă marea-n depărtări, Promisiuni ispititoare-ți face, Ca să pornești pe ale ei cărări. Iubitule, Tu nu auzi Că pescărușii țipă? Tăcerea mării Furtuna din

DARUL IUBIRII... Pentru prima dată În viața mea În tăcerea întunericului, Ai adus lumina și muzica Răsăritului. Mi-ai luminat Calea Și am început să gust și să înțeleg Dulceața și căldura

Izvorul primenește fântâna precum dragostea o inimă totul este unic totul este legat prin Legea Divină totul se împletește într-un alt mister. Aura mea se interferează cu a ta așa cum

Nepoate, M-auzi? Inima mea n-are astâmpăr, Mii de gânduri îmi zboară spre Cer Și lacrimile mi se preling pe mâini, Limpezi și reci, Precum e izvorul Ce-așteaptă-n fântâni. Este izvorul

Frunzele care cad, Alunecă pe lângă fereastră. În frunzele toamnei în roșu și auriu, Îți văd buzele și sărutările verii Și mâinile arse de soare, Mâini care se-ncolăceau În jurul trupului

Între noi e o \"poartă\" înaltă, Nu știu de-i închisă, deschisă... De dor încins, aș vrea să te mângâi, Răcoarea buzelor să ți-o cuprind, Zăpada sânilor să ți-o alint. Și te-aș iubi, te-aș

O, tu, femeie, Misterioasă făptură, Ești rodul mâinilor cerești, Dar și al celor omenești. Trupul tău, enigmatic și divin Din culori și din lumini E plămădit… O, tu, femeie, Frumoasă

Coboară iarna de la munte În văi adânci, câmpii și râpe, Cu vălul alb ca de mireasă Gătită e, senină și frumoasă. Mătasea fină și-a întins Peste pământul necuprins, Flori de cais și de

Mi-e dor de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani- sanctuar de pace , Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise pe netede cărări. Prin mintea mea, tablouri trec,

Mi-e inima potir de-argint Ce-adună-n el speranța vieții Când roua cade peste flori În faptul dimineții... Mi-e inima liră vrăjită Ce peste veacuri dă ecou Prin plâns și râs, trecute

Stă marinarul de veghe Pe puntea corăbiei sale. Privește valurile verzi, Întinderea mării, Nemărginirea apelor. În culoarea lor, Pe rând, se scufundă, Când nori, Când valuri, Când bidiviii

\"MISTER ȘI FASCINAÞIE\" S-a tras cortina peste Turnul Artelor din Brașov în ultimele acorduri ale Simfoniei Toamnei-2010. La fel ca și ceilalți vizitatori, ai expoziției

Iarna, imi revin in memorie amintiri atit de dragi: mirosul bradului de Craciun, copii colindind, omuleti de zapada. O vad pe mama facind cozonaci, obosita, privind din cind in cind icoana lui Isus.

Vineri, 24.04.09, în săptămâna Luminată, creștinii sărbătoresc cu adâncă pioșenie, \"IZVORUL TÃMÃDUIRII\", sărbătoare închinată Maicii Domnului. În această zi, pe la prânz, o voce caldă mă anunța:

Ninge!Ninge cu fulgi mari si gratiosi,lin se asterne covorul imaculat al iernii.Privesc scanteierile zapezii,a milioanelor de oglinzi stralucitoare, ca pulberea de stele si alunec in basm..E

DOAR PENTRU CEI SENSIBILI… Poezia și Pictura sunt lucrări ale Spiritului… Poezia “vorbește” la figurat iar Pictura se exprimă în simboluri. Miraculosul e ceea ce nu se vede dar se simte.

Pădurea e un templu, Copacii-s vii, trăiesc, Chiar dacă-s goi și ninși. În lumea de simboluri Trăiește omu-n viață Și toate-l pun pe gânduri, Știind că în simboluri, Mari taine se