Trezește-te, române!

Mi-e inima potir de-argint Ce-adună-n el speranța vieții Când roua cade peste flori În faptul dimineții... Mi-e inima liră vrăjită Ce peste veacuri dă ecou Prin plâns și râs, trecute neamuri Trezesc în mine cântec nou. Și tot ce mi se-nvolbură prin vine, Durere, ură, nădejde ori iubire, E din strămoși venit un glas prin mine, Ce către cei prezenți... credință și demnitate cere. Decât pe cerul sorții Rătăcitor neîmplinit prin stele, Luceafăr e mai bine...să pieri Ofrandă luminii care vine. Ridică-te și umblă, Urmează-ți visul, în adevăr trăiește, Sub pașii tăi sunt urme sfinte... Sosit e timpul, trezește-te, române! 29 iulie 2012