FLOARE PETROV

acum știu că sufletul are un singur scop să mă ilumineze până la senectute să mă sincronizez cu sfinții în horoscop să fiu față de lume plină de servitute. frământ cuvintele ca pe un aluat să

pot ajută natura cu rugăciunea mea să fie pace pe pământ ca în cer pot influența cumva în bine vremea oferind mereu iubire la modul sincer. pot face din cuvinte Columnă de lumină pot face cu

cheful meu de viață nu mai are aplomb între patru pereți singurătatea crește de-aș putea închide suspinul în romb n-aș simți că mila divină îmi lipsește. dorul a înflorit în mine ca un

cât ai fost iubite prezent în viața mea inima mi-a cântat zilnic că o vioara fericirile au curs ca apa din cișmea îndrăgostită mereu ca întâia oară. povestea noastră are tragic sfârșit inima

iubirea de viață vreau să sporească să nu mă mai stresez cu griji și probleme gânduri ca trandafirii să înflorească să mă întărească sacrele teoreme. vreau să fiu activă ca argintul

îmi este inima sensibilă fragilă nu mai vreau să o supun la suferință ea produce zilnic iubirea agilă pulsează viață cu multă iscusință. impulsurile inimii sunt acorduri de harpă transferă în

nu pot să dorm iubite fără somnifer de când tu ai părăsit lumea aceasta freamăt încontinuu ca un conifer sufletul meu duce lupte cu năpasta. în brațele tale vreau să mă visez să îmi mai spui

îți sărut iubite poza de pe cruce mă simt pierdută dragul meu fără tine nu mai pot controla sentimente năuce rătăcesc hai hui pe a vremii patine. dă-mi un semn iubite să știu că ești bine în

s-au scurs din clepsidră fericirile mele și îmi este teamă de ce va fi să fie viața s-a scumpit vremurile sunt grele suspin și lăcrimez pe o fotografie. doar amintiri cu noi mă mai alină a

hai iubite să ne întâlnim în visul stelar îmbrățișați într-un tangou mirabil numele tău e pe verighetă pe inelar n-am să uit niciodată mariajul memorabil. ți-am pus pe mormânt numai

de-aș fi un umorist precum Birlic aș face zilnic lumea să zâmbească m-aș lipi de suflete ca marca de plic nu aș lăsa necazul să mă răscolească. mă scufund în mine ca în Mediterană sunt plină

știu că răutatea-n lume este maladivă dar eu dezvolt iubirea în anvergură nu am mari pretenții nici ifose de divă ocolesc ura cu capcane de zgură. îmi simt iubirea un câmp cu maci dansează în

sufletul meu este a cerului slugă plămădesc iubire pentru întreaga lume gândurile mele împletite-s în rugă purifică în karmă negrele cutume. răspândesc în spații poeme cuminți sfaturi

am să duc la bun sfârșit a mea misiune plină de credință și de optimism cuprinzând a luminii dimensiune cu regulile stricte de altruism. știu că mă animă o mare pasiune muzica și poezia cu

hai să intrăm în horă cu vesel taraf să îi dăm vieții infinite emoții amarul supărarea să se facă praf să ne înveselim împreună cu toții. la târgul primăverii să procurăm surprize un vis de

nu-i nici o schimbare la mine în profil sunt trubadurul care compune rapsodii vizionez scenarii precum un cinefil amintiri deșarte transform în parodii. cântecul ciocârliei este un preludiu al

e mult prea austeră starea de văduvă și fericirea parcă a cuprins-o neantul amărăciunea zilei o simt în măduvă și timpul îmi cere să-i plătesc talantul. dar zilnic vorbesc cu prietenii

anotimpuri muzicale aprofundez acum vreau să-mi cânte inima ca o soprană dorurile-i ard vreau să se facă scrum pansament de iubire îi pun pe rană. petrec cu Vivaldi ore de revigorare sub

castanii înfloriți amplifică mirajul boboci de trandafiri surâd în soare s-a încărcat cu splendori peisajul și versurile mele capătă culoare. mă înveșmânt cu dantelă de lumină sincronizată cu

s-a ridicat ceața de pe sufletul meu azi am să îmbrac cămașa de lumină să fiu o bucurie pentru Dumnezeu fantezia mea nu are nici o vină. în mirajul primăverii mă angrenez să plutesc ca

flori de liliac înmiresmează zilele de Mai mă îndeamnă cu ochii deschiși să visez nunta de fluturi mă invită în vesel alai cu nici o mirare nu am să-i stresez. rapsodia mierlelor e chemare la

fac o piruetă în palma unei raze cu mișcări line precum un fluture las lumina ei să se scurgă în fraze tristețea din suflet să se scuture. fac drumeție printre doruri și amintiri mă cheamă

credința mă duce la mari rezultate în comuniune cu sfinții părinți mi-a dat înțelegere pentru lumi ocultate n-am să o vând pe murdari arginți. credința îmi dă o magică putere să sar peste

între versuri este al meu habitaclu poezia m-a format spirit de cultură cu stele și luceferi la nocturn cenaclu poeme pastorale am pus pe partitură. știu că poezia înnobilează timpul câmpuri