Poezie
versul ca o consolare
1 min lectură·
Mediu
e mult prea austeră starea de văduvă
și fericirea parcă a cuprins-o neantul
amărăciunea zilei o simt în măduvă
și timpul îmi cere să-i plătesc talantul.
dar zilnic vorbesc cu prietenii mei
vrăbii și turturele vin la fereastră
le hrănesc zilnic cu grâu și hamei
și aș vrea să-mi dea o pană măiastră.
versul îmi ține de urat și de înviorare
împreună cu raze vesele de soare
poezia mea e într-un fel comemorare
a patimilor lungi covârșitoare.
dar nu mă las de deznădejde doborâtă
îmi e speranța din lumină izvorâtă.
00697
0