FLOARE PETROV

vreau să îmi încep ziua zâmbind când mă așez la masa de scris speranțe de viață iar să extind cerul pentru mine s-a deschis. viața-i mai valoroasă ca diamantul astăzi o văd cu reflexe

poezia are cântecul vecin se împletesc cu vesele raze azi acompaniate de clavecin sunt pentru suflet ca două oaze. am în posesie un năzdrăvan condei umple pagini cu pofte de viață cu optimism

sunt precum marea când agitată când liniștită valuri valuri de gânduri trimit spre liman dacă aș fi ca ea iubită prețuită vestită s-ar oglindi în mine și cerul mirean. mi-e dor de mare de

mă simt observator tridimensional Dumnezeu în mine experimentează în gând și faptă sunt pasional zilnic sufletul iubire proiectează. sunt aer apă și pământ și cer plămădesc nemurirea în

sufletul meu bucurii plămădește uneori mă simt într-un car alegoric nimic în lume nu mă îngrădește să am cu gândul succes categoric. urcușul pe Golgota e destul de greu cu pași siguri voi

desenez fluturi pe piatră cubică Dumnezeu cu milă să-i însuflețească să exersez cu ei mișcarea aerobică sufletul cu ei să se înfrățească. dau starul la o nouă rubrică în care fantezia

cântecul iubirii inima îl ascunde de tristețea intensă morbidă îmi strig bărbatul dar nu-mi răspunde însingurată îndur o obidă. trăiesc din amintirile cu noi nu înțeleg nimic din karma

semințe de gânduri am pus pe răzoare toamna după recoltă să ajungă-n cămine privesc în oglinda retrovizoare amintiri din trecut se țin după mine. ca un clopot în turn este a mea menire să

precum rindeaua lucrează pe cherestea așa lucrează-n mine Sfânta Treime scoate din mine toată dragostea și o varsă zilnic peste mulțime. sufletul meu atelier de îndumnezeire scoate lumini

îmi sorb cafeaua cu miere și frișcă toată ziua să am multă energie în jurul vieții plină de magie se învârte spiritul ca o morișcă. triluri îmi transferă mirabile mierle un cântec pentru viață

înșir gânduri pe petale de leandru cu dor intens de sufletul pereche puternic iubitor și tandru cântul iubirii să-l simt în ureche. în piuă solară tristețe pisez lumini să mă conducă în

cuvintele îmi dau putere definită pot rezolva problemele gândirii chiar dacă vreme mea este cernită și-mi pune-n cale semnul îngrădirii. cu inima mea sunt foarte grijulie vreau doar iubire să

zâmbesc lumini în ochii cristalini și toate gândurile se înseninează când grijile îmi par niște ciulini cuget de ce se înrădăcinează. pădurea îmi e soră muntele mi-e frate mi-au dat curajul să

păpușelul meu pletos și cu breton are la joacă inventivitate zilnic îmi oferă bucurii de bonton îmi trimite tristețea în pustietate. Bella în viața mea face o schimbare mă simt zilnic un copil

tai în tristețe ca un chirurg las în ea numai latura bună care stoarce milă de la demiurg și impresii de la soare și lună. vreau să fie universul de partea mea să mă susțină în proiectele de

nu mă plâng de viața de poet versul mi-a dat putere și curaj să lupt cu timpul amar desuet să am zile și nopți de miraj. cu versul mi-am consolidat iubirea pe aripi de fluturi emoții am

codrul de vis cu glas de tenor îmi spune rapsodia să-i ascult să alung de viață orice nor să admir soarele să exult. în fața luminii fac o plecăciune e sanctuarul ideilor mărețe așez

sub dominația Luminii sfinte am libertate să cred în minuni pe drumuri de credință privesc înainte uitând că în lume sunt și nebuni. uneori precum o lumânare ard să renasc precum Pasărea

aud în zori triluri de cinteză codrul îmi oferă bucurii cu carul le expun acum într-o sinteză înăbuș în sineală roșie amarul. precum stejarul mă înalt spre cer în compania soarelui să

e noapte și un trubadur cu violină îi face lunii magică serenadă cochetă e în rochia cu crinolină conduce stelele într-o paradă. eu aștern gânduri pe file albe mă copleșesc nu pot să dorm cu

cultiv cu pasiune al florilor nadir îmi umple timpul cu arome și parfum ascund tristețea sub un clondir împrăștii ca vântul norii de fum. simfonia lalelelor cu efect consolant o ascult în zori

să urc la cer am nevoie de pârghii aș simți că Luna mi-e ca o mamă ea are pictate stele pe unghii ea mă umple cu vise de seamă. sub clar de Lună văd viața un miracol și cu luceferii pot avea

sufletul îmi este rănit și zbuciumat cerul m-a pedepsit ca pe un ciumat acolo bărbatul meu e trist și singur știu că îi este dor de mine sigur. totuși sper că ne vom revedea cât mai curând sus

rătăcesc printre doruri să te caut iubite în cele mai frumoase amintiri când eram fericiți în vremuri răzbite departe de blesteme și uneltiri. îmi lipsește optimismul și cheful de viață pe