FLOARE PETROV

când versul plutește pe sunet muzical și soarele dansează cu îndrăgostiții agil se impune în trend epocal străbate anotimpuri și solstiții. cămașă de lumina îmbracă în gale versul romantic și

voi crea iubire până la stingere ca un soare devotat strălucitor îi simt demiurgului calda atingere mă scoate din coșmarul zdrobitor. ploaia îmi oferă liniștea lichidă cerul plânge cum plâng

când dorul e solid nu volatil face să mă simt de iubit aproape tumultuos și fascinant și versatil de monotonie poate să mă scape. dorul de iubit îl păstrez în ladă între lavande să nu-l roadă

cresc dorurile precum puii în incubator la căldura iubirii dospesc ca aluatul prezentul ca trecutul este probator că n-am să-mi uit niciodată bărbatul. mânuiesc doruri ca pe niște ouă să nu se

parcă-s încercuită de limbi de foc dorurile mă ard și lacrimi nu le sting fără iubirea ta simt că mă sufoc măcar cu gândul sper să te ating. zilnic mă gândesc la tine cu intensitate doar așa

universul îmi este puternic aliat mă încarcă și descarcă parcă-s o cisternă heruvimi și arhangheli m-au conciliat mi-au diminuat durerea internă. stele pe destinul meu s-au raliat Luna mi-a

de tristețe nu am cum să scap doruri doruri doruri o alimentează toată viață mea e dată peste cap inima desperecheată suspină oftează. doar credința mă mai întărește curând cumva ne-om întâlni

m-a părăsit norocul sunt repercursiuni singurătatea este prea apăsătoare iubitul meu plecat în cerești misiuni m-a lăsat cumva într-o neagră strâmtoare. nu sunt magician să-l aduc înapoi nici

am conexiuni cu cerul magice revelatoare știu că niciodată nu mă va lăsa la greu urc cu nădejde Golgota îndrumată de soare spre Iisus Hristos spre bunul Dumnezeu. și luna mă veghează ca o mamă

mă imaginez pe-o plajă în Maldive fericită alături de bărbatul meu energizată de salată cu andive visez frumos pe vechiul recameu. pe buzele mele e al tău nume iubitul meu perechea mea de

îmi liniștesc inima cu sedative cu muzică simfonică ambientală zilnic îi dau confortante motive să freamăte ușor ca o petală. asaltată mereu de gânduri negative se luptă cu tristețea

mi-aș închide lacrimile într-un bidon inima să nu mi-o mai ostenească atinsă de iubirea lui Cupidon perechea în vis să își întâlnească. mi-e dor de un răsfăț ecuatorial cu iubitul meu în

în cinstea soarelui fac o reverență cu lumini diamantine mă însoțește să-mi urmez destinul cu perseverență inima obedientă iubiri înmulțește. mândru Soare îmi este aliat puternic la proiectele

știi iubitule ce cred că am fost noi două curcubeie după rare ploi am răspândit în lume culoare și vieții i-am dat multiplă valoare. zilnic iubite mă gândesc la tine m-aș bucura să știu că îți

inima prizonieră în carcasa de carne ar vrea iubite să zboare la tine sufletul blocaje ar vrea să răstoarne ocolind cu grijă riscuri serpentine. muntele eliberării cu greu îl urc cu poverile

nu te-am uitat iubite și nu te voi uita amintirile cu noi vor fi mereu vii chiar și bătrânețea ușor voi suporta dacă în visele mele ai să revii. ești prezent în suflet ca în fotografii îmi

tristețea din inimă s-a mai estompat suportabile trec zilele prin mine scara pe care urc nu s-a surpat voi ajunge curând iubite la tine. nimic nu mă oprește să mai cred în noi moartea nu va

mi-e dor de mine copilă ghidușe fiică a primăverii și a cerului sfânt pe drumurile mele răsar brândușe codrul mi-a transmis bucuria prin cânt. răsfir gânduri albe printre mărgăritare să le

au ieșit din vizuină timizi iepurași înveselesc pădurea cu optimismul lor în lunci au răsărit ghiocei toporași gheața s-a topit în cântecul izvoarelor. iarna somnoroasă și-a pierdut

lalele olandeze au invadat orașul zâmbesc în vitrinele de florării vești de primăvară aduce poștașul eu din cuvinte brodez dantelării. iubirea vindecă mereu orice rană străbate ritmuri cadențe

revine primăvara cu valuri de flori pe ramuri de sălcii răsar motocei îmi umplu inima cu vesele culori în piept îmi prind gingași ghiocei. ridic emoții pe aripi de zefir slove pictez pe albe

soarele îmi este puternic aliat fac zilnic terapia cu lumină să uit că sufletul este îndoliat să uit de tristețea care mă domină. viața mea este o mistică nuvelă doar Dumnezeu poate s-o

vreau să îmi încep ziua zâmbind când mă așez la masa de scris speranțe de viață iar să extind cerul pentru mine s-a deschis. viața-i mai valoroasă ca diamantul astăzi o văd cu reflexe

poezia are cântecul vecin se împletesc cu vesele raze azi acompaniate de clavecin sunt pentru suflet ca două oaze. am în posesie un năzdrăvan condei umple pagini cu pofte de viață cu optimism