Poezie
reflecții albastre
1 min lectură·
Mediu
dorul meu este ca floarea de nufăr
născut din adâncul unei iubiri mărețe
dacă mi-ar străbate inima cu blândețe
mi-ar spune că nu mai trebuie să sufăr.
îmi primenesc chipul la fântâna albastră
tristețea dispare ca ceața în zori
dorul meu zboară printre veseli cocori
plămădind speranța în lumina măiastră.
îmi relaxez mentalul la concertul cu mierle
pe aripă de fluture mai scriu un vers
i-am aflat plictiselii factorul advers
colecționez idei ca pe niște perle.
împrumut din frenezia verii candrie
cămașa de lumină o port cu mândrie.
00640
0