FLOARE PETROV

nici un dor iubite nu e neavenit amintiri cu noi le aduce-n prim plan cumva sunt mândră cu ce am devenit un om iubitor cu angelic elan. dorul nu mă lasă să te uit iubite îl pomenesc în slovă

simt cerul ca pe o mirobolantă atingere soarele îmi vorbește în limbajul iubirii vrea să fiu o lumină până la stingere să descifrez toate tainele vorbirii. simt mângâierea stelei

cuget ultimii ani să-i trăiesc cu decență chiar dacă bătrânețea probleme mi-a adus sufletul iubitor e plin de inocență virulența timpului la zero a redus. mi-e sprijin versul creat cu

fericirea mea a intrat în scadență bătrânețea îmi aduce necaz după necaz lacrimi pe obraji scot în evidență timpul e anost are gust de praz. printre doruri și dureri calc cu prudență așteptând

amintiri din trecut n-am să le uit niciodată în fiecare bărbatul meu este prezent inima desperecheată continuă să bată așezând în sertar fiecare sentiment. amintirile mele strânse ca o

vise frumoase duse la excelență de-a lungul vieții am tot avut nu am urmat calea spre virulență nici când prin tragedie am trecut. nu îmi las spiritul răpus de somnolență am de îndreptat

este dorul spirituală creatură crează în mine fantastice emoții l-au pus muzicienii pe partitură și-l pomenesc în ruga sacerdoții. un dor imens am pus și eu în slovă spre suflete să găsească o

mi-e dor să mai fac o paranghelie cu prietenii dragi și cu iubitul meu mă stăpânesc emoții o herghelie timpul din urmă e foarte greu. e seară invit Luna la ceai cu mine să-i povestesc trăirea

cățelușa mea mă scoate din monotonie ne jucăm dansăm mergem la plimbare între inimile noastre s-a creat o sintonie iubirea ce ne leagă prevestește o schimbare. bucuria mea blănoasă și tristețea

nu vreau să știu că au trecut anii că riduri și cearcăne am azi pe chip că pe banalități am cheltuit banii speranțe de viață din vers înfirip. doar iubirea măreață păstrez din trecut și

aș vrea să fiu un trandafir albastru să plouă peste mine cu lumină să nu mai plângă spiritul sihastru sleit de tristețea care îl domină. fluturi să danseze pe petalele mele zefiri să-mi

ce mult aș vrea Dumnezeu să îmi dea încă o zi iubite alături de tine iubirea noastră să o poți vedea învăluită în lumini diamantine. am să te caut și în lumea cealaltă îngerul lui Dumnezeu ai

îmi imaginez un sejur în Toscana sub soarele iubirii de tristețe să uit sau poate pe o plajă în Punta Cana să-mi întâlnesc norocul neasemuit. la poarta cerului sun la interfon un heruvim aș

mă mobilizez să evit o cădere în prăpastia melancoliei veninoasă vreau să-i spun tristeții la revedere să-mi urmez urcușul pe calea luminoasă. car în rucsac colecția cu amintiri comoara

mă doare mi-am pierdut iubirea selectă rătăcesc printre umbre cruci și morminte blestem moartea nedreaptă incorectă negru văl s-a așternut peste simțăminte. Dumnezeu și-a luat privirea de pe

îi trimit Lui Dumnezeu pe sunet o misivă să aibă îndurare pentru bărbatul meu durerea lui ca a mea e masivă anul despărțirii atârnă greu. n-am putut evita a morții ofensivă nu m-a ajutat nici

nu vreau să cred că mi-am pierdut bărbatul ne vom întâlni în cerul mirabil și vom sărbători cu îngerii sabatul ne vom iubi mai intens admirabil. în viața viitoare va fi tot al meu până la

dorul în inimă crește ca un mărgean o face să bată cu putere intens îi lipsește zilnic al iubirii alean cheful de viață a pierdut din sens. tristețea și noaptea mă constrânge se transformă din

tristețea s-a extins în oase și osânză nu știu cum să mai scap de ea muscă din mine ca dintr-o brânză s-a dus pe apa sâmbetei fericirea mea. dorul mă arde ca focul nemilos în inimă suspinele

fac o baie în cascada de lumină să scap de bezna aspră și cretină în mine dezolarea nu se mai termină vreau raze să-mi zâmbească în retină. primăvara elegantă în bluza de olandină sufletul îmi

vreau cu agheasmă sufletul să-l purific să-mi urmez calea spre îndumnezeire dileme confuzii să le clarific să pun în valoare cereasca moștenire. aprind o lumânare cu miros de lavandă rostesc

Luna îmi colorează visele în albastru în magnetismul ei găsesc relaxare îngrop în uitare urme de dezastru optimismul cere multiplă fixare. fac baie în lumina electrizantă a miilor de stele

versului meu îi crește popularitatea pe toate fețele l-am cizelat față în față cu serenitatea nu va rămâne singur izolat. din curcubeu captează vesele culori de negură îl spală divină

versul are în lume mari contribuții dezvoltă romantismul și filantropia la graiul dulce îndeamnă limbuții exprimând realul negând utopia. cu versul de iubire m-am procopsit mi-a dat iscusința