FLOARE PETROV

în gondola dorului printre stele plutesc așteptând să-mi întâlnesc bărbatul nu vreau în lipsa lui să mă smintesc acum îi veghează Lui Dumnezeu regatul. măcar în vis să mai fim împreună în

a început în lume războiul de orgolii fericirea nu mai are siguranță privesc cu stupoare invazia de molii s-a extenuat și ultima speranță. este inflație cu mari consecințe sărăcia s-a extins

sunt mohorâtă din pricina vremii vreau o schimbare în bioritm oare cum se distrează boemii cu debandada intrată în ritm. versul mă îmbată precum vinul emoții abia pot să le stăpânesc vreau

știri alarmante m-au umplut de nervi prețul vieții a crescut enorm s-au înmulțit ai morții servi timpul s-a degradat este diform. la trenul speranței azi schimb macazul să mă ducă pe drumul

îmi extrag curajul din coarne de zimbru să lupt cu năpasta să o înving acum am nevoie de echilibru flăcări din inimă iar să le sting. bunule Dumnezeu Părinte ceresc ridică de pe mine voalul de

începe o nouă zi speranța mă animă să îmi rezolv problemele ușor blândețea primăverii desfătare sublimă gândurile îmi par muguri de merișor. perechi de turturele vin la geam le hrănesc zilnic

curg în Ucraina râuri de lacrimi și sânge de-o parte exodul cu resturi de viață-n valize de alta curajul și eroismul care va învinge măcelul de oameni năpăstuiți de crize. oprește Doamne

pe soldații morții îi vreau repudiați ucid fără milă oameni fără vină părinți bunici nepoți sunt asediați și Iisus Hristos nu vrea să revină. nația e în ruină cu mormane de moloz steaguri

am creat cu Soarele o fuziune să mă încarce zilnic cu energie lumina să conducă a mea viziune spre performanță și spre magie. sufletul meu precum o televiziune emite informații transmite

aștept cu nerăbdare viitorul caritabil să-mi dea și mie un strop de fericire să-i expun lumii sufletul notabil prin versul care captează strălucire. de o vreme emoțiile mele dau în clocot mă

mă bucur zilnic de soarele cordial în lumina lui viața capătă strălucire îl venerez e demiurgul primordial sursă de liniște pace și fericire. plină de nădejde mă conectez cu El să captez mereu

nu mai vreau să sufăr să disper să procesez zilnic negre emoții sunt în așteptarea viitorului prosper să crească fericirea în baierele sorții. nu mai vreau să trec prin agonie cu nopți de

plânge lumina în centrul globular războiul e aproape de sufletul meu dacă aș scoate moartea din vocabular l-aș doborî pe putin ca pe-un zmeu. focuri demonice invadează Nistru arbori ape case

mi-am format inima blajină jovială iubitoare romantică visătoare cu renume vise versificate ca o scurgere fluvială pătrund în suflete în sfere din lume. inima mea mult prea sensibilă și

în oceanul de tristețe mă zbat ca o moluscă tulburate valuri inima îmi inundă lacrimi pe obraji nu se mai uscă fericirea mea este muribundă. doar rugăciunea mă mai liniștește în singurătatea

mă scufund adânc în starea poetică doar versul mi-a rămas sprijin consolare m-a cuprins deznădejdea venetică sufletul resimte o tristă izolare. am pierdut toată fericirea genetică abia mă mai

nu înțeleg timpul din urmă malițios lumea s-a schimbat în mod negativ dar eu îmi urmez visul ambițios cu sufletul romantic narativ. slovă devine tot ce mi se întâmplă poezia mă călește mă

privirile copiilor sunt atât de grăitoare vor să crească în pace în familii fericite vor să se sfârșească satanica teroare creată de bombardierele nenorocite. de rănile Ucrainei să ne fie

soarele-mi arată zâmbetul seducător știu că ziua mea va fi frumoasă să-mi pot continua visul fermecător într-o lume a iubirii radioasă. nu vreau să știu de multele probleme pe care bătrânețea

pe o linie dreaptă și ascendentă merge sufletul meu primenit de lumină completează iubirea solară ardentă când romantismul inimii domină. invit soarele în zori la o cafea mi-a așezat în suflet

la Binele lumii particip cu versul trezește în suflete emoții ascunse intens multiform descriu universul cuvinte cu mirul luminilor unse. la Pacea lumii cu rugi îmi dau aportul purifică inimi

timpul din urmă este demențial face lumea să fie rebelă agresivă eu rămân un romantic exponențial și fac din emoții o opera cursivă. sufletul meu freamătă silențios ca zefirul primăvara

ce înseamnă dorul dacă nu iubire? plămădit de ea dăinuie împreună răscolește timpul fără de oprire crează durere fulgeră și tună. aspect al inimii dorul n-are vină bărbatul iubit nu îi este