FLOARE PETROV

ador iubite ochii tăi ce în poze-mi zâmbesc care îmi amintesc ce fericiți am fost eu nu voi înceta nicicând să te iubesc tu ai dat vieții mele culoare și rost. chiar dacă sufletul mi-e

în poiana cu narcise veseli fluturi zburdă aerul se primenește în ambient pastoral eu descriu zeci de emoții pe frunze de leurdă bucuria se extinde peste decorul floral. s-au trezit din

știu că fiecare grijă este în treacăt zile minunate aștept să vină am pus la tristețe ivăr și lacăt entuziasmul îl aștept să revină. mirabila primăvară își intră în drept simfonia florilor

semnele timpului când bune când rele îmi supun mintea la proces complex îmi iau zilnic puterea din slovele mele optimismul pur îmi intră în reflex. știu că pot rezolva orice fel de

sunetul muzicii este ca un panaceu mă scoate din tristețe din stresul intens în rafturile minții amintiri din liceu dau și azi vieții mele vigoare și sens. pe aripi de speranță sub cerul

mă pregătesc de-o lungă drumeție să-mi caut iubitul în lumea cealaltă de-aș fi putut să fac o profeție cu amândoi o veșnicie laolaltă. de-aș fi făcut cu zeii o beție le-aș fi furat puterea

voi arde ca lumina până la stingere și voi veghea mormântul bărbatului meu ce mult îmi lipsește a lui dulce atingere iubirea optimismul curajul ca de leu. mă seduce dorul ca răsăritul soarelui

e un timp în care când urc când cobor urcușul pe Golgota e lucru complicat și nu am aripi să le întind în zbor deasupra norilor cu simț aplicat. stresul mă răscolește ca o furtună singurătatea

primăvara mi-a adus darul de nerefuzat împăcarea cu soarta mult încercată pe undele iubirii Hristos mi-a difuzat speranța de viață dulce fermecată. când vine primăvara sufletul renaște muguri

nu calc Timpul pe bătături nu îl insult chiar dacă m-a lovit cu mare putere dar am prieteni cu care mă consult când vreau să depășesc momente austere. prietenii mei îmi sunt ca niște

întind mâna la cer să ating o stea să o cuceresc ca un conchistador să fie întotdeauna numai a mea să încep din nou viața s-o ador. aș vrea să pot striga ura-am reușit visul măreț să se

nu mai ești iubite să împart cu tine visele nu mai știu ce faci dacă mă mai iubești în teatrul durerii îmi joc piesele și aș vrea să știi ce mult îmi lipsești. nu credeam să vină neagra

triluri entuziaste îmi oferă pădurea între lumini și umbre mă descopăr nu aș vrea să rătăcesc aiurea când cu vălul de iubire mă acopăr. limpezesc gânduri în izvorul mirean vreau să stau

cerul îmi e atins de-un stol de albatroși eu sunt un romantic în memoria vieții prin sufletul meu țărmuri de chiparoși îmbracă-n iubire zorile dimineții. am o dragoste de dat acestei lumi cel

prin bâlciul cu iluzii dau și eu o tură să îmi procur un strop de fericire n-am mai avut de mult o aventură în zile cu soare și cu strălucire. m-aș cuibări cumva pe-un curcubeu să captez

mi-a furat fericirea moartea perversă pe bărbatul meu l-a pus în mormânt zilnic trăiesc cu durerea diversă lăcrimez suspin oftez mă frământ. singurătatea e ca temnița nedreaptă am uitat ce e

un zâmbet ar da startul la entuziasm dar în vecinătatea mea este război se extinde în lume stres și marasm pacea e strivită de convoaie de boi. Ucraina sângerează până la temelie și mi se pare

iarna s-a întors în mare grabă să-i fure primăverii puteri prețioase parcă -a oprit și soarele din treabă gerul îngheață vise ambițioase. vreme năucă nevralgică rece din cer cad ninsori

te-aș vrea iubite lângă mine pe fotoliu îmbrățișați să devenim cucernici acum și cuvântul îmi este în doliu și mă chinuiesc demonii nemernici. nu știu ce să fac cu dorul năprasnic care mă

umblu în noapte ca o felină flămândă să te caut iubire în cerul iubirii îmi este inima înfocată arzândă și mă chinuiesc egregorii zbirii. te-aș vrea lângă mine să mă încălzeșți e noapte și

nu știu ce m-aș face fără prietenii mei m-aș simți într-o prăpastie adâncă dar ei dau speranței mele temei viața cum e ea s-o prețuiesc încă. zilnic îmi dau putere să merg mai departe chiar

nu voi lăsa nimic să mă tragă în jos de la credința constructivă laborioasă în lupta cu stihiile adopt spiritul curajos în inimă iubirea este melodioasă. gânduri roiuri roiuri zburdă prin

mi-e dor iubite să ne iubim în mare în valuri de iubire să ne scufundăm dar tu nu mai auzi a inimii chemare nici sufletele noastre nu le mai sudăm. doruri multiple zilnic mă asaltează îmi pare

nu mă împac cu uriașul sacrificiu în care mi-am pierdut bărbatul iubit tristețea țâșnește din fiecare orificiu și sufletul mă doare parcă e ciobit. sunt supărată pe sfântul Dumnezeu nu s-a