Poezie
metempsihoză
1 min lectură·
Mediu
sunt trează întâmpin lumina de la răsărit
cu arome de cafea lavandă și iasomie
nu mă ceartă nu mă judecă dacă am greșit
îmi răsfață sufletul și inima cu bonomie.
iubesc în lumină mă hrănesc în lumină
este savuroasă pâinea cea de toate zilele
de când mă știu lumina mă domină
mi-a descurcat la roata vieții spițele.
într-un soi de lumină mă metamorfozez
să fiu o încântare pentru Demiurg
cântec pentru vioară compun în sol diez
efluvii de cuvinte în ancestral se scurg
ce dacă trăiesc cu moartea-n simbioză
îmi înving fricile prin metempsihoză.
00654
0