FLOARE PETROV

zâmbesc și azi, ce dacă moartea e prezentă în trup și-adânc în conștiința mea toți ne naștem cu ea și în formă latentă soarbe din seninul nostru ca dintr-o cișmea. munți de speranțe am înălțat

măresc în încordare pulsațiile vieții strâng tare pumnii ca să lovesc moartea boala mă macină și ziua și noaptea în câmpul cu vise au răsărit scaieții. mă simt încolțită ca-n ringul de

pulsațiile vieții sunt ample pozitive până la nivelul unui extaz organic împărtășesc impresii semnificative pe rețele sociale cu imbold mecanic. dinamizez iubirea pentru Dumnezeu să nu mă

sufletul meu cere mângâierea cerească prin pocăință să obțină iertarea pentru întunecime o lumină să crească crucea-mi să fie ușoară ca boarea. este joc și grație în formele de viață timpul e

vreau să mai fiu o dată ștrengară să trag cu praștia în coțofene hoațe să mă rostogolesc în lanul de secară să-mi fac cununi de maci și garofițe. vreau să mă mai cațăr în cireșii de Mai să-mi

mă conectez febrilă la rețeaua Facebook unde prieteni virtuali îmi fac surprize pe Youtube dansează staruri cu new look mă extaziază cântul în ample reprize. mă conectez în pace la Negru pe

nu-mi risipesc destinul în fărâme firave în simbioză cu Cristos sunt creativă nu simt prăbușiri de sentimente grave trăiesc azi o împlinire semnificativă. nu las tristețile s-ajungă

farmecul luminii străbate dimineți cireșele se coc în soare călduros sunt exaltată de atâtea frumuseți vântul adie-n arbori suav prietenos. salcâmii etalează ciorchini de floare albă oamenii

în câmpii de vise grâul se coace lent lanuri cu floarea soarelui au încolțit triumful primăverii e bazat pe talent natura-i grandioasă splendori a înmulțit. cultul vieții lumii este

tot idealul sacru e iubirea fecundă pentru bărbatul meu pentru poeți trăiesc transfigurări în fiece secundă luminile stelare fac umbre pe pereți. simt începutul unei serii de iluminare în

magica primăvară este pe sfârșite dar a lăsat în urmă simfonii florale emoții renascente în trup sunt răvășite alunecă prin suflet pe artere vitale. vremea ghioceilor a trecut de mult lalele

ascensiuni pe spirală se îmbracă în forme capătă contur în stil se încadrează descopăr asfel cerul cu iubiri enorme chemările albastre ce mă transfigurează. da, da, iubesc viața fără pic de

ce este extazul? un fior multiplu care îmi dă impresia că sunt pe culmi precum izvorul vesel pur și simplu curge la vale prin pădurea de ulmi. ce este iubirea? o emoție pură care se înmulțește

lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă este neîntrecut, ardent, mistuitor trece de ploi de nori petrece o cometă este neîntrecut, ardent, mistuitor. vreau strălucirea stelelor discretă ca să

simfonia culorilor la târgul de flori răspândește parfumul suav și discret se strecoară prin aer și ajunge în pori luna Mai e magică și plină de concret. zâmbesc în soare petunii și

mă transpun în idealul de cucerire ating cu sentimentele cerul cu astre adâncimile vieții percep o izbăvire o augustă zidire cu bolte albastre. mă oțelesc în misiune și-n destin în

vrăbiile-mi fac la geam o serenadă cântă toată ziua fericiri de azur visele de plop au început să cadă puful libertin e peste tot în jur. ard de dorințe și de transparențe sunt preocupată de

sunt beată de fiorurile romantismului meu am pornit într-o direcție până la capăt veselă desțelenesc iubirea pentru Dumnezeu existența mea se compune din freamăt. stele-mi alimentează viziuni

ca-ntr-un cult trăiesc apropieri subtile de Dumnezeu și de Cristos mântuitorul ating simboluri dintre nopți și zile cuprind astrul cerului senin, cuceritorul. culeg lumini stelare cu mare

anotimpurile au dezvoltat mirajul peisaje ample se revelează-n vise e amplificat în lume și curajul pentru zborul cosmic pe ceruri deschise. am întins aripi spre vaste depărtări pe drum de

ascult concertul de mierle în codru arborii se mlădie în vântul jucăuș razele de soare mă mângâie tandru sorb apa de izvor strâng picuri în căuș. cerul toarnă iubirea, harul cu mărinimie port

poezia mă transpune într-o stare sublimă curge prin sânge iute ca râul de munte dezvoltă sentimente în suflet și-n inimă și peste volburi mari crează o punte. poezia, muzica sunt ca două

sufletul trezește amintiri din trecut vreau să renască visul din tinerețe vreau să împlinesc tot ce nu am făcut să scriu romanul vieții cu acuratețe. vreau o primăvară eternă, sublimă liliacul

în freamăt lăuntric lumi definite se mișcă cu febra trupului iradiantă se nasc fiori avântul scriitoricesc spre ceruri se urcă trecând ca săgeata prin neguri și nori. caut sfinții să mă