FLOARE PETROV

sunt cucernică, sunt puternică timpul e mereu de partea mea gânduri visătoare de romantică despletesc lumina de la mândră stea. soarele mă încarcă de energie păsări mă învață zborul prin

sun cerul mântuirii toamna vine în forță cu emoții de ploaie cu ceață pe creste flacăra speranței se aprinde în torță căci în orice vreme simt minuni celeste. timpul alimentează iubiri de

pe creste de munte se coboară toamna îngălbenește frunze, iarbă, flori timpul îi face loc să vină Doamna în costum arămiu cu pete de nori. nopțile sunt reci în zori este ceață se-ntinde peste

la baza muntelui am construit o casă lângă un mândru codru de stejari privighetori cântă rapsodia duioasă drumul spre fericire e plin de birjari. la carul timpului e înhămat un murg hrănit

viața curge lin cu blânde înțelesuri armonii în lumină umplu sufletul meu tot destinul scump e așezat în versuri cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu. cu vise și speranțe cuceresc

pe mine mă veghează un înger blond mă mângâie pe creștet cu raze de soare simt căldura lui ca o floare pe rond tandru se ondulează pe-a vântului suflare. sunt și entuziastă și plină de

în miez de noapte întâlnesc steaua mea mereu mă sfătuiește ca o soră dragă să ocolesc demonii trecând de lume rea viața mea sa fie dulce ca o fragă. la cenaclul cu luceferi sunt prezentă slove

lună dragă lună cât de frumoasă ești veghea ta străbună e semn că ne iubești. cu alaiul tău de stele universul îl colinzi separi binele de rele când lumini aprinzi. cerni pe versurile

am trăit în weekend ore blânde, calme m-am relaxat printre maici la Robaia mănăstirea raiului m-a ținut în palme cu lumini dumnezeiești s-a umplut odaia. m-am plimbat fericită pe colțul de

stau plină de vrajă la marginea splendorii munții se oglindesc în lacul de smarald împodobiți cu brazi sunt frați cu condorii care zboară liberi cu povești de herald. în poiana verderazele

vise renasc din cenușă ca pasărea Pheonix să simt iar paradisul aproape de cord mă desfășor în viață cu credință de onix revelații mă umplu de la Sud la Nord. cântecele vârstei și iubirii sunt

cerul ninge lumina cu stele căzătoare timpul se convertește la dragostea divină vreau să cred că steaua mea nu moare că-mi va sta alături mângâiere calină. sufletul se închină la sfere

e noapte admir Luna, lumina ei blândă leagăn de mângâiere de dragoste supremă nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă cutreierând cerul... sublima-i diademă. nutresc iluminarea pe timp de

trăiesc romantismul în mod absolut extazul poetic își spune cuvântul mărturisesc în lume câte am făcut să mă-nfrățesc cu cerul cu pământul. suflarea mea să ajungă la soare cu gânduri curate

Luna se mândrește cu trena de stele mereu îndrăgostită se-nvârte după soare sub influența magică dansează iele în mijlocul pădurii, clipe de încântare. sub clarul de lună mă-ndrăgostesc și

am câștigat prieteni în lumea întreagă stăm la taifas cu timpul nesfârșit mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă sufletul meu pe care l-am mărturisit. iubesc viața dar respir prin

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă că am să cad iar în abis depresiv poruncilor divine le-am prins de seamă și-am dezvoltat în mine cuget persuasiv. nu am să las speranța să mai geamă contemplu

prieten drag parcă te-aștept de-o viață să-mi stai aproape la bine și la greu să fii mereu un surâs, o povață să fii un reazem dârz, un pod pe defileu. prieten drag speranțe să-mi

mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară simt că plutesc fericită pe aripi de vânt cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt. Lara

mottoul zilei este viața să o iubesc cu cerul cu pământul cu lumea asta mare cumpăr totul sub soare, nu mă tocmesc libertatea, nemurirea nu sunt de vânzare. cumpăr și credința pe câțiva

litere se-adună la horă pe fila albă condeiul se adapă cu picuri de cerneală emoții motivate de fericirea dalbă cuvântul se-nveșmântă în haină de gală. din iubiri mirene se naște un poem în

când nu o să mai scriu nici n-o să mai trăiesc nu o să mai visez o lume cu trăiri superbe dar azi pe file setoase litere se nuntesc în cununi de lumină se rotunjesc verbe. știu doar ca poezia

când inima imi cere să cânt și să dansez dau muzica mai tare să răsune blocul cu ochi deschiși la stele să mă extaziez Apollo demiurgul a pus în mine focul. flăcări de speranțe se se înalțe-n

pe muntele credinței izvoarele curg ca sângele prin mine- făptură de carne îi urmez pe sfinți s-ajung la Demiurg lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne. pe valea suspinelor am creat un pod să