FLOARE PETROV

parodiez tristețea ca să mai zâmbesc vreau să ajung la pronie cerească în valuri de iubire sufletu-mi limpezesc lumini de la sfinți să mă locuiască. ziua stau pe gânduri noaptea stau pe

pe muntele meu falnic se fericesc izvoare răsar povești din constituția adâncă valuri de ape limpezi au dulce savoare mă răcoresc căci vara e fierbinte încă. cu păstrăvii veseli mă scald sub

s-au strâns deasupra mea nori fumurii poate de la țigări, fumez ca o turcoaică mă pregătesc de toamnă învăț a muri în jungla cu probleme viața e o leoaică. trec puntea cu suspine pe râu

inima mea bate ca un clopot de turn trezește la viață fiecare celulă face să vibreze gândul taciturn să zboare printre nuferi ca o libelulă. inima transmite sângele spre glezne energii din

am făcut în viață multe sacrificii anii au trecut cu bune cu rele dar am lansat un vis pe-un cer cu artificii să ia strălucirea din freamăt de stele. încă strâng bucurii într-un imens

știu că viața mea e dar primordial triumful iubirii este expresie supremă știu că port în suflet freamăt cordial și-n inimă pulsează fericirea extremă. visez viitorul în forma

frământ în coca zilei raze cu gust divin nu târziu să crească o pâine de lumină în foamea de cultură gândurile tot vin fluide, transparente curg în adrenalină. trăiesc într-un punct absolut de

la vânătoarea de paienjeni am pornit zorită s-au ascuns în casă de căldura toridă nu sunt prea încântată dar nici posomorâtă c-am să ucid din fașă lumea lor perfidă. nu vreau păienjenișul să se

ziua cântă păsări noaptea cântă greieri Cronos răspândește a verii nostalgie tu visător romantic printre stele cutreieri splendori strălucitoare pline de magie. lumini mă sărută pe creștet pe

tăcerea stâncilor relaxează pământul să nu se prăbușească în vulcani de foc în tăria lor se-ntremează cuvântul în lumea cunoașterii să găsească un loc. vântul sculptează stânci - artist de

zâmbetul tău iubite e răsărit de soare în ochii căprui blânzi luminile se joacă atracții sublime coboară-n inimioare clipe de fericire nu aș vrea să treacă. dansul nemuririi îl trăim

noaptea se strecoară în cântec de greieri pe cerul mirat stele dansează o polcă din lanul de gânduri, tu poete să treieri poemul cu grău... vis hipnotic de votcă. să străbați exaltat ca luna

Dumnezeu mă umple cu principii absolute purifică ideile îmi dă înțelepciune mă pune în lumina iubirii revolute pot să alung durerea prin sacră rugăciune. nevoi conceptuale le împlinesc

cu ultimul noroc joc cărțile vieții am în mânecă un As al fanteziei la trucurile mele martori sunt pereții sunt Dama de verde adepta poeziei. în runde scurte fac reale selecții cu care carte

lui Nichita Stănescu lui Traian T. Coșovei mă entuziasmez în lumea bravilor poeți sunt creatori de litere unite în cuvânt vorbele lor răsună trec și prin pereți ca să se întâlnească pe aripi

scânteia răsărită din credința sfântă aprinde focul sacru în care ard abisul iubirea nesfârșită în lume cuvântă căci printr-o minune mi-am împlinit visul. sunt sora florilor prietenă cu

viața printre îngeri e-o sursă de extaze sunt creați să mângâie, să fie alinare pe capete au nimburi în suflete au raze cu magice lumini pun lumea în mișcare. ei răspândesc în zare liniște și

la țărmul iubirii valurile se sparg se întind pe plaja plină de săruturi ating azi fericirea cu orizontul larg magice emoții cunosc noi începuturi. în plopii de pe maluri pescărușii au

soarele proiectează razele în spațiu descrie profiluri sublime în natură nectarul zilei îl sorb cu nesațiu iluzionistul mă vrăjește, mă fură. în livada cu meri râd magice lumini apleacă

steaua din zori de zi mă sărută pe pleoape coșmarul nopții se sfârșește-n lumină o nouă zi pătrunde în terne horoscoape superbă, duioasă, candidă, divină. razele solare țin timpul în brațe îi

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă ploaia îl scaldă să îi dea strălucire inima tresaltă iar cu simțirea adâncă palpez cu mâna dreaptă pulsanta fericire. sentimente boeme le ridic o

trăiesc extaze ample cu slove și muzici poeții cutezanței îmi preocupă timpul sunt pentru suflet prieteni metafizici cu înțelegeri vaste care-și arată chipul. voi turna iubirea cu

soarele așterne o poveste de vară se strecoară adânc în sufletul meu un cântec magic pe strune de vioară răsună pe ceruri îl fredonez și eu. prin slove de aur timpul trece grabnic poeți seceră

fluidități transparente îmi străbat ființa să îmi transfigureze și ultimul extaz visez cu ochi deschiși triumful, biruința chiar dacă curg șiroaie lacrimi pe obraz. în sufletul meu cald se