romanța prieteniei

Da, poezia este romanțioasă, mesajul însă este posesiv și cam abracadabrant, sărind de la una la alta. Propun autoarei o variantă mai echilibrată, care se poate aplica și celorlalte trimiteri (foarte multe). Nu se intră niciodată direct în subiect și nu se emit judecăți de valoare (care nu prea au de a face cu poezia)

prieten drag te-aștept de-o viață
dar azi te văd întâia oară
înlăcrimând această tristă dimineață
c-o ploaie rece care mă-nfioară.

Nu-i vina ta că este vrajbă-n nori
că nu-mi aduci cu tine smagdul din câmpii,
te-am așteptat prea mult de-atâtea ori
să vii oricum, numai să vii.

Acum când stai în prag și te ascult
nu-mi mai doresc decât să intri-n casă,
să-mi spui că mă iubești la fel de mult
și că m-ai vrea în viața ta mireasă.

Nu-ți cer nimic, să trecem creasta,
celalte lucruri vor veni pe rând,
nimic nu-i sigur și erern în lumea asta
și n-are rost să ne-amăgim în gând