FLOARE PETROV

mândria poeziei reflexele atâtor aparențe structuri închegate- dans de umbre supreme realități esențiale transpuse cu decențe din flăcările sufletului mereu se nasc poeme. lumini care învăluie

nu contează de unde bate vântul am rădăcini puternice ramuri nemuritoare ca bradul care-și ia spre cer avântul înălțat pe creste și zâmbind la soare. când vântul mă pleznește peste față și mă

am fremătat intens nu am trăit în van ci-am cumulat lumini în inimă și suflet a strâns splendoare gândul năzdrăvan zboară mereu spre cer pe aripi de sunet. m-ai făcut treptat iubite să-mi dau

Doamne câtă liniște vine prin rugăciune când știu că ești acolo plin de îndurare simt că-mi umpli sufletul cu-nțelepciune să găsesc răspunsuri la orice întrebare. în fiecare noapte spiritul mă

cu o iubire sfântă sunt îngemănată destinul meu e consfințit de Dumnezeu să fiu poet romantic sunt predestinată deseori îmi pare că am aripi de zeu. de părinții mei am fost încreștinată și

trăiesc ca gânditorii la suprafața vieții cu sita-nțelepciunii cern minciuni de adevăruri substanța pasiunii mă poartă spre poeții care sunt pentru lume înmiresmate săruri. dependență psihică

filozofia vieții o despic în patru și mă gândesc la Isus răstignit pe cruce când oameni au creat cel mai mare dezastru de a trecut și cerul prin neagra răscruce. sunt și eu păcătoasă am rănit

vântul pleznește frunze - descreierat apleacă arborii până la pământ ploaia peste case s-a împrăștiat florile freneziei de vară s-au frânt. privighetorile au încetat să cânte poienele sunt

gânduri au îngălbenit de-atâta freamăt toamna s-a așezat și în sufletul meu frunzele cad din arbori se aude un geamăt viori în festival plâng la Ateneu. a rămas nostalgia în ungherele

povești de iubire duios îmi șoptești la ceas de seară când stele surâd în cântecul lunii armonie nutrești departe de-ntunericul aspru perfid. ne acoperă tandru noaptea de opal visele se înalță

corăbii de gânduri străbat vaste oceane în portul cu poeme am poposit și eu fantezii febrile fac scufundări în mărgeane icoane de lumină mă ghidează la greu. știu că rugăciunile vindecă

din iubire timpul a creat spectacol oamenii armoniilor s-au unit perechi lumea e fericită pe un colț de miracol respectă cu sfințenii tradiții străvechi. e vremea nunților cu muzică și

e festivalul toamnei cu târg de bunătăți preparate gustoase îmbie cu arome la ospăț recoltele bogate s-au strâns din cetăți timpul e generos, vesel și pus pe răsfăț. liniștea asigură armonii în

prin lumea asta mare sunt doar un pasager să adun splendori, lumini râd în retine cu gânduri de iubire construiesc în cer un loc al veșniciei pe tărâmuri senine. fluturi de iubire și-au făcut

noi doi iubite nutrim același vis să trăim fericiți până la senectute o poveste de dragoste împreună am scris zilnic ne încearcă emoții absolute. mirabilă trăire-i iubirea dintre noi pasiuni

cultiv o absolută încredere în mine să înving să-năbușesc urme de îndoială în ritmul iubirii petrec lumini divine mi-alungă pesimismul, văd lumea jovială. mă încred în Cristos bunul

seva vieții mele crește în lumină obsesii, viziuni vânează fericirea iubirea absolută se scurge-n albumină senina ca cerul, cum este privirea. o lume de extazuri de avânturi supreme se

bogată sunt în amintirii cu anii tinereții când alergam spre viață plină de speranțe când la cenacluri dese întâlneam poeții frumoșii visători completați de creanțe. ani de miraj și grații nu

îmi place să citesc lucrări care mă luminează precum îvățăturile din Cartea sfântă sufletul meu flămând zilnic se minunează de miracolul vieții- lumina ce cuvântă. se nasc lumini pe cer se nasc

știu că la bătrânețe sufletul e complex discerne principii armonii de splendori iubiri de poveste nu țin cont de sex și bărbatul și femeia sunt cuceritori. naturile formează prietenii pe

mă-nvârt mereu în planetar carusel când este toamnă când este primăvară când vara mă formează suflet vesel să zburd cu fluturii iubirii pe afară. trec și prin iarnă ca natura tristă dezgolită

nori albi pufoși se perindă pe cer pregătesc o ploaie să scalde pământul în stropii reci, limpezi zădufurile pier și arborii triumfă, îmbunează vântul. au și naturile dorințe de-mplinire ca

în pădurea de vise moartea pune capcane iepurași și căprioare sunt victime ușoare mistreți rânesc pământul să caute castane s-a umplut planeta de făpturi prădătoare. Doamne să nu m-abandonezi

toamna se pictează în acuarelă nori gri și reci acaparează cerul plouă, dar noi doi sub aceași umbrelă dezlegăm la limbă taina ca misterul. timpul se dizolvă în oceanul divin convertește la