FLOARE PETROV

vertiginos avântul îmi străbate ființa furia vulcanică în cânt se domolește gânduri năvalnice vizează biruința în conștiința sfântă evlavia crește. iubirea de Cristos atinge paroxismul este

timpul se sfințește sub soarele divin convertește la iubire naturile toate revelații de credință urcă-n cer senin secvențe de viată au sorți fermecate. armoniile lumii sunt dansuri în

iubirea are ritmul cadențat sublim se sincronizează cu străluciri de soare aduna timpul muzicii în forul intim deschide inima prin petale de floare. iubirea-i ca oceanul vast,

iubirea mă transpune într-o toamnă blândă reflexele de fericiri lucide mă asediază zâmbetele luminii lasă urme-n oglindă sufletul în muzica vremii valsează. mi-e sete de-un izvor cu apă

știu ca iubirea este panaceu universal locuiește în inimă îndulcește amarul costumează timpul cu aer provensal în nopți cu lună plină destramă coșmarul. pregătește visul mirabil cu noi

e noapte diafană cu ea mă învelesc și-aștept din steaua mea să vină visul în lumina dragostei să mă adăpostesc de coșmarul care adâncește abisul. e noapte de mătase cu ea mă răcoresc gânduri

din comorile verii am strâns amintiri splendori de vis am așezat în suflet ador vreamea când raze răspândesc iubiri când freamătul luminii îl resimt în umblet. păcat că păsări cântătoare or să

cănd frunzele cad sufletul mă doare mi-au fremătat la geam povești sublime nu vreau să se îngroape ore de încântare doar arborii visării știu să mă anime. sufăr când se dezbracă timpul de

ploaia scutură norii și nostalgia e toamnă afară e toamnă în suflet însa iubirea descătușează magia plouă cu spendori de mare răsunet. am împlinit în viață scop după scop m-am sincronizat cu

mă rostogolesc prin câmpul de lavandă hainele se îmbibă cu parfumul suav n-am mai trăit frumoasă sarabandă timpul este receptiv, cucernic, brav. soarele e blând și orele au gust sorb elixirul

uneori aș trece și prin cercuri de foc dac-aș ști că la capăt este un miracol pe cerul veșniciei să cuceresc un loc în marea împlinire cu noime de oracol. trăiesc viața într-un joc de

sunt cucernică, sunt puternică timpul e mereu de partea mea gânduri visătoare de romantică despletesc lumina de la mândră stea. soarele mă încarcă de energie păsări mă învață zborul prin

sun cerul mântuirii toamna vine în forță cu emoții de ploaie cu ceață pe creste flacăra speranței se aprinde în torță căci în orice vreme simt minuni celeste. timpul alimentează iubiri de

pe creste de munte se coboară toamna îngălbenește frunze, iarbă, flori timpul îi face loc să vină Doamna în costum arămiu cu pete de nori. nopțile sunt reci în zori este ceață se-ntinde peste

la baza muntelui am construit o casă lângă un mândru codru de stejari privighetori cântă rapsodia duioasă drumul spre fericire e plin de birjari. la carul timpului e înhămat un murg hrănit

viața curge lin cu blânde înțelesuri armonii în lumină umplu sufletul meu tot destinul scump e așezat în versuri cuvintele mi-s dragi așa vor fi mereu. cu vise și speranțe cuceresc

pe mine mă veghează un înger blond mă mângâie pe creștet cu raze de soare simt căldura lui ca o floare pe rond tandru se ondulează pe-a vântului suflare. sunt și entuziastă și plină de

în miez de noapte întâlnesc steaua mea mereu mă sfătuiește ca o soră dragă să ocolesc demonii trecând de lume rea viața mea sa fie dulce ca o fragă. la cenaclul cu luceferi sunt prezentă slove

lună dragă lună cât de frumoasă ești veghea ta străbună e semn că ne iubești. cu alaiul tău de stele universul îl colinzi separi binele de rele când lumini aprinzi. cerni pe versurile

am trăit în weekend ore blânde, calme m-am relaxat printre maici la Robaia mănăstirea raiului m-a ținut în palme cu lumini dumnezeiești s-a umplut odaia. m-am plimbat fericită pe colțul de

stau plină de vrajă la marginea splendorii munții se oglindesc în lacul de smarald împodobiți cu brazi sunt frați cu condorii care zboară liberi cu povești de herald. în poiana verderazele

vise renasc din cenușă ca pasărea Pheonix să simt iar paradisul aproape de cord mă desfășor în viață cu credință de onix revelații mă umplu de la Sud la Nord. cântecele vârstei și iubirii sunt

cerul ninge lumina cu stele căzătoare timpul se convertește la dragostea divină vreau să cred că steaua mea nu moare că-mi va sta alături mângâiere calină. sufletul se închină la sfere

e noapte admir Luna, lumina ei blândă leagăn de mângâiere de dragoste supremă nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă cutreierând cerul... sublima-i diademă. nutresc iluminarea pe timp de