FLOARE PETROV

trăiesc romantismul în mod absolut extazul poetic își spune cuvântul mărturisesc în lume câte am făcut să mă-nfrățesc cu cerul cu pământul. suflarea mea să ajungă la soare cu gânduri curate

Luna se mândrește cu trena de stele mereu îndrăgostită se-nvârte după soare sub influența magică dansează iele în mijlocul pădurii, clipe de încântare. sub clarul de lună mă-ndrăgostesc și

am câștigat prieteni în lumea întreagă stăm la taifas cu timpul nesfârșit mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă sufletul meu pe care l-am mărturisit. iubesc viața dar respir prin

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă că am să cad iar în abis depresiv poruncilor divine le-am prins de seamă și-am dezvoltat în mine cuget persuasiv. nu am să las speranța să mai geamă contemplu

prieten drag parcă te-aștept de-o viață să-mi stai aproape la bine și la greu să fii mereu un surâs, o povață să fii un reazem dârz, un pod pe defileu. prieten drag speranțe să-mi

mă deconectez de la tristete cu muzica ușoară simt că plutesc fericită pe aripi de vânt cu bujori în obraji îndrăgostită ca o domnișoară exprim sentimentele cu îmbrățișări de cuvânt. Lara

mottoul zilei este viața să o iubesc cu cerul cu pământul cu lumea asta mare cumpăr totul sub soare, nu mă tocmesc libertatea, nemurirea nu sunt de vânzare. cumpăr și credința pe câțiva

litere se-adună la horă pe fila albă condeiul se adapă cu picuri de cerneală emoții motivate de fericirea dalbă cuvântul se-nveșmântă în haină de gală. din iubiri mirene se naște un poem în

când nu o să mai scriu nici n-o să mai trăiesc nu o să mai visez o lume cu trăiri superbe dar azi pe file setoase litere se nuntesc în cununi de lumină se rotunjesc verbe. știu doar ca poezia

când inima imi cere să cânt și să dansez dau muzica mai tare să răsune blocul cu ochi deschiși la stele să mă extaziez Apollo demiurgul a pus în mine focul. flăcări de speranțe se se înalțe-n

pe muntele credinței izvoarele curg ca sângele prin mine- făptură de carne îi urmez pe sfinți s-ajung la Demiurg lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne. pe valea suspinelor am creat un pod să

frământ entuziastă în coca nopții stele sa dospească în tihnă pâinea de lumină dulci clipe de visare-s căutările mele eu mi-am țesut credința pe o etamină. gânduri mă frământă ca pe un

o puzderie de stele s-a aprins pe cer lumini de visare înfășoară gândul să nu rătăcească pribeag prin eter ore nedormite, nopți de-a rândul. motiv de bucurie e și Luna duioasă sub lumina ei

credința e resortul ce sfințește principii dantelării sangvine se țes în lumină de Dumnezeul dragostei mereu mă apropii doar cu evlavie mare cucernică, senină. toate gândurile mele ajung în

m-am născut pe o magică geană de rai luminile stelare mi-au fost ursitoare mi-au ursit frumusețea cu părul bălai și ochi albaștri ca un cer cu soare. mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă și

geografia surâsului o știu pe de rost de pe buze prin cord coboară spre glezne coloana iubirii destramă timp anost prin vraja timplui nu circulă bezne. avalanșe de poeme coboară spre

depăn amintiri la un pahar de bere slove se înmulțesc pe filele albe prieteni mă ascultă.le face plăcere timpul care trece cu cununi de nalbe. am strâns anii mei într-un perlat șirag îl

simt mirajul verii prin zbor de libelulă planează peste nuferi albi, galbeni, roz trăiesc fiori nostalgici în fiece celulă drumul meu e neted nu-i atins de rogoz. peisaje de vis îmi pătrund în

răsună glasul soarelui îndrăgostit de florile deschise spre candoare raze de lumină s-au pus pe povestit lumea să o umple de vrajă și splendoare. arborii se mlădie sub adieri de vânt cerul se

tristețea este-n lume o frecvență joasă acolo unde demoni infernul îl ocupă acolo unde cerul se vede doar prin lupă unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă. îngroapă speranțe în structuri de

privighetori cântă cât e ziua de lungă fericirea mireană și întemeietoare îngeri cresc frumos iubirea o conjugă cu armonia verde inundată de soare. raze împart liniști de pe cer cu

am trecut prin viață ca printr-un voiaj am găsit fericiri cântând la tot pasul peisaje de poveste, splendori de miraj au vibrat în suflet au străbătut glasul. s-au născut vise din mândre

cine a creat cântul în păsări din codri ? și cum îl poartă vântul prin zările albastre? să-l fredoneze zilnic trăitorii mândri izvoarele de munte în cascade măiastre. cine aduce valul în

soarele bucuriei e ascuns după nori tristețea sfredelește în profunzime m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori n-am știu că boala e plină de cruzime. plânsul mi-e aproape, lacrimi