FLOARE PETROV

clipe durabile fecunde care izvorăsc din centrul universului plin de magie gânduri limpezite în lacrimi sporesc precum roadele dintr-o ciupercărie. timpul s-a încălțat în pantofii

sunt nefericită atunci când nu pot scrie tristețea este gri ca vremea mohorâtă dar mă încarcă totuși speranța cea vie să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă. mai am timp pentru toate am timp

nu risipesc vorbe nu le-arunc în pustiu cuvintele-s comoară si eu o prețuiesc dezvolt un spirit luminos cu sentimentul viu că numai iubind viața pot să mă sfințesc. Cristos îmi este reazem la

chem nerăbdătoare vântul să destrame norii să trăiesc în armonie cu stelele dragi să văd și noaptea cum strălucesc sorii cum luna descrie povești despre magi. ziua fluieră pe frunze doine

prin perdele de lumini cerul îl zăresc luna care veghează cu dragoste mare mirobolante stele pe creștet strălucesc ating sufletul meu cu o dulce chemare. nu cred în pustiu nu cred în

pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol diademe de lumini ne mângâie cu raze timpul e sublim artist face spectacol răsună prin cântec vibrează prin fraze. mă simt soră cu pământul cu

cresc în anvergură fericitele memorii cuprind cerul și pământul din creația divină am pătruns temeinicia nesfârșitelor istorii din spiritualitate mari comori o să-mi parvină. mă închin la

ce multă iubire mi-ai dat tu iubite pământul întreg l-aș cuprinde cu ea (orizont cu lumini fluxuri nemărginite) călăuziți mereu de propria stea. ființa noastră este vibrație în infinit cu

am creat temeiul pe un poem superb un codru de vise am lăsat în urmă în aburii gândirii nerăbdătoare fierb pe flacăra iubirii decepții se curmă. prin fiecare stea zâmbește Dumnezeu în fluxul

în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val simt mereu mângâierea țărmului mirific sufletul meu cântă răsună din chimval Cristos mă învață viața să o glorific. timpul mă supune la freamăt

în parcul cu băncuța cea veche din orașul cu floarea de tei am jurat să fim o pereche presărând săruturi pe alei. contopiți amândoi în sublima iubire n-am știut de erori de decepții urmărind

iubesc sentimentele care mă duc la cer sunt păstorul de vise și de mari speranțe urc munții de doruri, nu e nici un mister viața-i un filon de aur are nobile sunbstanțe. mi-aș dori ca oamenii

credința mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă din doruri și vise fac scară către univers speranța e un cântec eliberat de karmă gânduri noi reverberează la faptul divers. tulburările mă țin în

fără iubire nimeni nu poate trăi ea face din viață un sublim spectacol ea este precum steaua din zori de zi lumina-ncununată cu timpi de miracol. fără iubire doar disperarea crește ca un

leru-i Doamne leru-i ler sărbători lumești oculte vine Moș Crăciun prin ger să aducă daruri multe. steaua magilor răsare să-l vestească pe Mesia vine-n zi de sărbătoare născut de sfânta

magia din Decembrie iar mă surprinde peste sufletul meu cern ninsori de argint sărbătorile vin cu alai de colinde steaua vestește nașterea pruncului sfânt. Moș Crăciun aduce daruri și

îți urez la mulți ani Moș Crăciun să trăiești încă două milenii pe fiecare om să îl faci mai bun toate vietățile să învețe smerenii. să fii la fel de nobil și de darnic la toti copii lumii

se petrec minuni în cer și pe pământ steaua magilor răsare cu cunună de lumină în ieslea curată se naște pruncul sfânt să aducă în lume mântuirea divină. cad fulgii mari pufoși și

de necrezut iubite dar tu ești miracolul meu nu cred că aș putea să trăiesc fără tine lumini din ochii-ți blânzi mă fericesc mereu vorbele tale zilnice parcă sunt dulci praline. ești izvorul

acasă este locul sărbătorilor sublime cu miros de scorțișoară de vanilie de rom cu prieteni care știu cu iubiri să mă anime cu oaspeți unul și unul antrenant ca un atom. acasă este locul unde

obiceiuri și tradiții dau istoriei viață se apropie Crăciunul pe ulițe de cânt și mari și mici colinde noi învață ninsori de argint cad pe pământul sfânt. e vremea când dorințele se

mă cuprinde iar magia sărbătorilor de iarnă iar aștept colindătorii să-mi aducă bucurie o ninsoare peste case lin să se aștearnă brazii să se înveșmânte cu a vremii feerie. târgurile de Crăciun

cerul îmbracă arborii cu straie albe podoabe înstelate așează pe ramuri orhidee înflorite zâmbesc la geamuri gândurile iernii sunt fremătări dalbe. poleită în argint grădina a încremenit sub

sunt liberă să gândesc tot ce vreau să-mi imaginez un miracol nocturn în brațul unei stele mereu să stau clădind din emoții confortabil turn. visul de afirmare alungă plictiseala căci în