FLOARE PETROV

mi-am rupt versul din suflet îl fac lumii cadou am presarat pe el praf de aur și mărgăritare lumini de la stele le strâng într-un magic halou pornesc cu visul prin lume plină de

mă relaxez în tihnă cu vioara și pianul Secret Garden mă ridică pe culmi de extaz valuri în sufletul meu au atins limanul sunt doruri și lacrimi cu luciri de topaz. melodii mirobolante se

vântul aleargă prin văi și prin lunci mângâie alene arbori, florile mirene se joacă frenetic cu plete de prunci dansează lambada cu Sânziene. povestea vântului o scriu visătorii o colorează

cade ploaia lin peste acoperișuri cântecul ei îl murmură izvorul fluturi, greieri s-au ascuns în desișuri florile în grădină își leagănă dorul. mirifică ploaie hrană pentru naturi ai crescut

vara asta produce subtil melanj de-arome fericită fac iarăși o cură cu cirese roadele dau energie în tonuri policrome în zorii dimineții beau ceaiul de măceșe. orașul s-a învăluit în parfum de

imortalizez în slovă clipa unui magic vis imaginația mea azi a atins o culme binecuvântez destinul că trăiesc în Paradis cu splendorile divine s-a creat noian de filme. nu am dușmani, n-am pus

admir valsul vântului cu trandafirii miresme de parfum mă învăluie lin stropi calzi de ploaie cad în legea firii arborii se fericesc sub cerul calin. splendori răcoroase freamătă pe alei vara

vară plină de spectacol, de neprevăzut concertul de mierle răsună sublim în lume pretutindeni sunt minuni de văzut se fericește Dumnezeu atunci când iubim. freamătă folclorul pe corzi de

am poezia nu sunt spirit stingher un noian de slove am ridicat la stele am brazdat cu iubire al nouă-lea cer stele fericite cântă în nervurile mele. lumini îngerești s-au așezat pe frunte ard

să nu mă întrebi de ce visez albastru să nu mă-ntrebi de ce mie dor de stele stingheră rătăcesc la poarta unui castru împletind cu spice gândurile mele. desenez pe țărână o inimă mare strecor

iubirea triumfă învinge-n orice luptă crează tunele în muntele stâncos urcă temerară pe creasta abruptă transmite curajul și celui fricos. uneori iubirea miracole face vindecă depresii

m-am desprins de tristețe și plutesc pe val unde ultraviolete în suflet rezonează mereu raza de lumină sună ca un chimval doar amintiri de seamă inima păstrează. în cercul de prieteni armonia

port slova în sânge în chintesență mereu la Luceafărul gliei mă-nchin la cenaclul nocturn fac prezență ascult stelele cu versul divin. port versul în nervură în celule ușor ca fluturul ce

la biserica de piatră am fost să mă reculeg Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte creația Lui divină acum pot s-o înțeleg s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte. săpată în

e poezie atunci când doi îndrăgostiți umplu universul cu săruturi tandre e poezie atunci când fluturi fericiți dansează cu florile în sublime cadre. e poezie când marea îmbrățișează

trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte splendoarea de iubire tot crește în piept mă antrenez cu raze din zi și din noapte găsind printre stele drumul cel mai drept. cucul deșteptător

se simte învierea în întreaga natură sufletele zburdă ca fluturii-n grădină simfonii florale răsună pe-arătură ecouri se înalță pe creasta alpină. castanii înfloriți sunt candelabre parcă cu

moartea jonglează cu mine în fel și chip un joc dur ciudat și greu de înțeles dar eu din gânduri albe speranțe înfirip mereu să mă poarte pe drumul ales. nu vreau ca Dumnezeu să-mi dea o

în ringul destinului sunt prinsă în corzi primesc lovituri din dreapta din stânga Doamne Dumnezeule milă să îmi acorzi căci îmi dă târcoale depresia, nătânga. acum știu că mă așteaptă lupte

cu pașaport grena plec într-o altă lume nu-i nevoie de viză căci raiul e deschis pretutindeni îngeri pot să mă îndrume pe drumul splendorilor programat precis. vise grele port pe umeri și în

în teatrul vieții sunt doar un figurant dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă timpul când e mohorât când e fascinant urmând mereu smerită lumina suavă. Dumnezeu regizor mi-a dat un rol

viață la superlativ, cinste ție odele fericirii sunt scrise cu sânge pretutindeni raiul mă cheamă-n drumeție lumina demiurgică în suflet se răsfrânge. acoperișul lumii e decorat cu

sunt extaziată m-am împrimăvărat și eu muguri de gânduri cresc în chimia de atomi culori vesele se scurg una în alta mereu desen cu flori și fluturi cu înverziții pomi. concertul de mierlă m-a

căile bătrâneții cu greu le parcurg timpul mi-a pus poverile în spate secunde de extaz ce repede se scurg cerșesc de la viață scumpa sănătate. cu soarta mea am strâns sublim tezaur amintiri