FLOARE PETROV

explorez viața cu percepții de măsură știu că e înțesată cu cinism și invidii nu vreau vreodată să mă umple cu ură să mă pângărească negrele perfidii. acum tot mai des mă gândesc la

viața mea printre culori și zâmbete mi-a dat-o Dumnezeu ca dar suprem m-am înconjurat cu tandre suflete de răutatea lumii să nu mă tem. trăiesc o nesfârșită exaltată beție printre splendorile

am brodat stele pe un colț de batistă să-mi amintesc când plâng că cerul mi-e aproape că mă formează cu talent de artistă prin ploi de lumină să traversez etape. frâng umbrele cu iubirea

Doamne îți amintesc dorul meu sublim de a-mi vedea părinții fericiți în vis să-i știu vegheați de blând heruvim într-o casă cu verandă și livadă de cais. mi-e dor de ei de dragostea lor de

scriu cu pană înmuiată-n călimară un poem romantic și august nu țin cont de tristețea amară vreau să uit că timpul e vetust. valiza cu vise e pusă-n cămară lângă roadele verii cu dulce

cos doruri roșii cu fir de borangic pe pânza albă ca să devină ie transform pasiuni în capital logic o slovă optimistă îți ofer și ție. lărgesc universul cu gândurile mele visele zburătoare

prin cartierul meu zboară pescăruși ei caută iubirea zărilor albastre păcat că pe străzi bântuie trepăduși care murdăresc luminile sihastre. de-aș putea zbura ca pescărușul deasupra mării

vântul dansează cu sfioasele dalii culorile grădinii mă îndeamnă la vis cerul însorit e pictat pe vitralii eu imortalizez poemul promis. pretutindeni se fac pregătiri de nunți iubirea plutește

stele strălucesc pe a lunii eșarfă în iarba rourată e concert de greieri simfonia nopții răsună pe arfă tu visătorule minuni iar cutreieri. versuri de iubire că fructele s-au copt într-o nouă

privește Vara încă nu a plecat stă la taifas cu Toamna la o cafea în foișorul cu lavandă înmiresmat îmbrăcate cochet în fină catifea. soarele blând le ține companie parcă îndrăgostit de

stau cu îngerii de veghe în al nopții turn împletesc rugăciuni cu străluciri de stele ascund temeri în inelul lui Saturn implorându-l să scape lumea de sechele. în magnetismul lunii virușii să

iubirea și versul sunt comoara mea se varsă din mine ca apa din cișmea nimic nu mă oprește să fiu poet natura mă inspiră cu farmecul concret. învăț de la păsări zborul prin văzduh îngeri mă

am visat azi noapte vacanță la Monaco marea dansa cu mine pe finul țărm m-am răsfățat cu deliciosul Delaco soarele îmi trimitea zâmbete cu șarm. fluturi mângâiau petală cu petală florile

e noapte mă-nvelesc cu pătura de stele mi-e cald mi-e bine și visul mă poartă prin locuri sfinte unde nu sunt rele unde ideile se transformă în artă. lumini mă însoțesc pe drumuri de taină pe

vara mi-a lăsat pe prispă un buchet de imortele să îmi amintesc de ea și în zilele de iarnă când îmi aducea vești bune de la mirabile stele când făceam cununi de spice și le puneam în lucarnă.

când vine seara și stele se aprind eu îmi aștept muza pe terasa cu flori izvorul e aproape îl aud murmurând asemeni codrului mă umple de fiori. ador natura verde îmi oferă miraj îmi dă putere

două rândunele se iubesc pe un ram ciripitul lor mă cheamă la geam sunt nedespărțite sunt suflete pereche fericirea lor este o tradiție veche. două gingășii îmbrăcate în frac își cântă iubirea

sunt trează dialoghez cu Luna toate remușcările s-au spulberat regină între stele pentru totdeauna cu vise colorate mereu m-a bucurat. în poala lunii cu sclipiri de argint mă cuibăresc ca o

noapte albă cu cercei de stele dă-mi un semn că totul va fi bine ia în palma ta grijile mele pacea și armonia să nu se dezbine. pentru fericire fac și sacrificii mă rog îngenunchiată pe

greșesc când mă las condusă de spaimă prin negura vremii pandemică sinistră mă consolează stele cu lumini de faimă cu ochii lipită de-a cerului fereastră. cu prieteni lângă mine rezolv

chiar și la tristețe românul petrece își îneacă amarul în paharul cu vin chiar dacă norocul pe lângă el trece își caută nădejdea în cerul divin. eu speranța fragedă o frământ în cocă pâinea

în regatul lupilor se caută postelnic pregătirile de vot se fac cu tam tam starețul mai citește câte un pomelnic eu trag la căruță legată de ham. noaptea când nu dorm veghez în turn cu

mă încarc cu iubirea precum o baterie conectată la lumina furnizată de ape cuvinte tandre m-au scos din isterie și simt intens cum cerul mi-e aproape. fericirea uneori e joc de loterie dacă o

deseori poezia este un manifest liric potpuriu de revolte țintind bolta de azur altarul freamătului al zbuciumului fizic o formă a trezirii cu cuvintele în jur. cum trece timpul prin poemul