FLOARE PETROV

e noapte admir Luna lumina ei blândă leagăn de mângâiere și dragoste supremă nu credeam atâta vraja să mă cuprindă contemplând cerul sublima-i diademă. sufletul se închină la sfere

există un cântec pentru orice moment căci lumea muzicii e tot mai minunată pământul întreg este plin de talent în sunetul muzicii tristețea-i terminată. corpul meu vibrează ca o coarda

iubirea-i universul ce ninge frenezii rapsodii de suflet ajung până la stele trece cu anotimpurile prin curtoazii logodne și nunți răsună în castele. iubirea inventează minuni și

vânez bucurii din lumea întreagă noaptea cu stele mă umple de vrajă lumina iubirii cât îmi e de dragă păzită e de îngerii ce stau de strajă. iubirea specială mă umple de vlagă am temperament

când frunzele cad sufletul mă doare mi-au șoptit la geam povești sublime nu vreau să putrezească ore de încântare doar arborii iubirii știu să mă anime. am împlinit în viață scop cu scop m-am

nu sunt vedetă nu sunt actriță dar poezia m-a făcut celebră acum trăiesc o toamnă pestriță întârzii cât se poate clipa funebră. nu mai vreau nimic decât sănătate și să înalț mii de versuri pe

nu fac afaceri cu apa cu glia cu lemnul dar focul sacru îmi circulă prin vene și versul mi-e lumina și îndemnul litere de aur completează catrene. melancolii dizolvă în suflet

din doruri și vise fac scară către univers nutrind îndumnezeirea cutezanța din urmă credință mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă dar ocolesc ispita îngerului pervers. să plutim iubite pe-un nor de

Lună adorată cu cercei de stele ești regina nopții mereu mă inspiri tu energizezi gândurile mele să nu cad în bezna cu vampiri. cu magnetismul tău mereu mă atragi și mă îndemni să am idealuri

și plouă și plouă și plouă-n averse sunt lacrimi divine să spele păcate cerul milos se-ncumetă să verse iertarea iubirea peste lumi complicate. se hrănește pământul cu seva cerească se hrănesc

mă simt precum izvorul pe culmi de extaz nu tulbur muntele cu frustrările mele atunci când trec prin neguri fac haz de necaz sperând că-n viața asta nu voi sfârși în ele. dar mai am o dorință

pe aripi de vis sorb senin din pocal păstrând în echilibru iubirile fierbinți au făcut din mine romantic epocal toate dezamăgirile le scot din minți. muzici îngerești îmi inundă auzul dau

port versul în nervuri în celule ușor ca fluturul ce mângâie flori pe lacul cu nuferi zburdă libelule prin sufletul meu se perindă sori. să nu mă întrebi de ce visez albastru să nu mă întrebi

mă scutur ca arborii de gânduri uscate peste dorințe las să cadă bruma accept că trăiesc vremuri complicate aroma zilei mi-o dă curcuma. în sanctuarul versului am să mă-nchid să nu mă mai

trec orele prin mine prin ceasul biologic îmi ascult inima cântând o romanță își ordonează pulsul cu ritmul astrologic zămislind iubirea ca pe-o dulce substanță. sufletul înflăcărat de a lumii

bucuria zilei o cumpăr la cornet se topește pe limbă e ciocolată fină și mai dau o raită pe internet împachetând tristețea în parafină. votez lumina votez prosperitatea să alunge norii haotici

Țară a doinelor a verzilor balade să te cinstesc e țelul meu suprem nu aș vrea tâlharii să te prade îngeri te veghează dar totuși mă tem. Țară glorioasă cu munții eroici sub boltă de stele

mă-nvelesc cu lumina din noaptea albastră un univers de stele în taină râvnesc când zorii zilei îmi bat la fereastră sunt fericită că mai pot să iubesc. pe scara succesului am urcat

iubirea-i legământul dintre cer și pământ pune în mișcare sfere valuri de smarald în glasul ei cântă fiecare cuvânt o vestesc în lume ca un boem herald. vreau să pictez fericirea cu zâmbete de

am dobândit credință în prilejuri de veghe învățând să amân prăbușirea în moarte pe oceanul fericirii am avansat o leghe dinamizând visul să mă poarte departe. lumini din stele se scurg ca o

geometria paradisului îmi este dragă cu spirale de lumină pe care mă ridic cu stele care știu să mă atragă cu anii de iubire cu romantismul modic. iubirea e liantul dintre pământ și

m-am născut întâmpinată de multă iubire lumea m-a cucerit cu vastele-i învățături candoarea florilor mi-a pătruns în fire blândețea sfinților găsit-am în scripturi. pe drumuri de lumină am

pe cerul meu zboară fericiți porumbei poartă pe aripi pacea liniștea și visul sub căpițe hibernează greieri și scarabei scriitori de seamă preamăresc paradisul. arborii se scutură de frunzele

maestru în cuvinte în stări în emoții iubite mă învălui cu lumina din ochi uniți pe vecie de dărnicia sorții noi umplem cu iubire file perechi. cuvântul tandru se transformă-n ecou peste