FLOARE PETROV

mă plimb prin Univers în Carul Mare timpul se înfășoară pe fuioare de cântec ghiozdanul amintirilor duc în spinare regrete și eșecuri în bucăți le sfârtec. boabe de rouă culeg de la

sufăr ca tot omul nu fac excepție dar în suferință am găsit speranță învăț din greșeală și din decepție evoluez continuu cu siguranță. versul mă hrănește îmi este oază mă reculeg în el ca

îmbătrânesc și îmi e dor de tinerețea mea căci bătrânețea aduce mari probleme din trecut eu am rămas cu dragostea am ferit-o de năpaste și blesteme. am ghiocei în păr și cearcăne la

convoiul morții e adus de covid dar mi-am făcut asigurări de viață credință va învinge virusul perfid floarea speranței crește măreață. viața e o luptă cu mii de reprize dar iubirea îmi da

vocea ta iubite-i scurgere de izvor zâmbetul tău e furat dintr-o rază lângă tine pun la tristețe zăvor săruturile tale mă hrănesc ca o oază. în fiecare zi vreau să te simt aproape cuvinte

iubesc viața am credință mă rog cu speranța că totul va fi bine idealuri vise doruri scriu pe blog mă bucur de armonia zilelor senine. lumini mă încoronează cu o aureolă lucrez cu tot sufletul

roiuri roiuri temeri nu îmi dau pace mă răscolesc mă răsucesc mă amețesc încă nu e vremea să fac ce îmi place moartea-mi dă târcoale virușii sporesc. mă doare neputința nu am ce să fac puterea

gândurile mele bântuie prin noapte caută lumina și iubirea stelară chemările lunii le ascult în șoapte strălucirea ei devine tot mai clară. nu-i nici un obstacol să mă oprească să îmi urmez

sunt un foc de tabără printre poeți adesea mă aprind dintr-o scânteie mi-e drag să-i știu voioși și iubăreți emoții senzuale se scurg din condeie. nu mă stinge nici ploaia nici răul flăcări

zestrea cu versuri o păstrez în cufăr o feresc de carii și de avide molii am învăluit-o cu mireasmă de nufăr alături de ele nu încap orgolii. mă încred că versul mă va duce departe cu aripi

privesc bolta de stele și o admir în geneza lor e numai măiestrie mă ninge lumina cu picuri de mir fericirea capătă culoarea albăstrie. spectacol pe cer a creat Dumnezeu dans în lumină sunt

ești soarele meu tandru și delicat nu mi-ar ajunge zece vieți să te iubesc lumini angelice din ochi m-au fermecat în dragostea ta siguranță găsesc. anii de mariaj adunați în salbe eu îi

urgii alarmante tulbură liniștea ape nebune inundă câmpii în alte locuri arde pajiștea miracolele parcă sunt utopii. ferește-mă Doamne de stihiile vremii îndurerată fac în fața Ta o

e noapte mă rotesc în caruselul planetar prin fața stelelor prin fața lunii visul meu plutește pe valuri de cleștar în paradisul invadat de suave petunii. noaptea-i învăluită în miresme de

vara aceasta cu mască pe față fiecare om își caută norocul își caută iubirea prin norii de ceață alungând disperarea și șocul. mi-e dor de o distracție la discotecă să dansez pe muzica anilor

sufletul meu e scrin cu mărgăritare versuri m-au îmbogățit ca pe-un nabab e vară și petrec zile de încântare vântul răspândește arome de chebab. senzualitate dulce doruri de smarald tremurul

în lumea aceasta cu susul în jos cui să îi pese de focul din mine? cu câte gânduri pot fi de folos ura și trădarea vreau să se termine. în lumea cu sărmani și oropsiți eu mă pun în genunchi pe

lumina icoanei reflectă pe pernă ocrotindu-mi inima ce-a ostenit așteptând din cer liniștea eternă minunile serii coborând din zenit. îmi spun rugăciunea în prag de noapte cu visul învelit în

răcoresc gânduri în noaptea de cleștar îmi feresc sufletul fragil de demonie valorific versul ca pe-un mărgăritar el m-a trezit mereu din agonie. meșteresc emoții sub boltă de stele împletesc

împarte iubite cu mine durerea din noaptea asta întinsă pe pleoape să pot transforma în slovă tăcerea adusă în suflet de tulbure ape. împarte iubite cu mine iubirea și timpul acesta plin de

norii s-au strâns pe cer ca o turmă admir iscusința la Mama natură o să aducă ploaia în cele din urmă să hrănească grânele pe arătură. nu credeam dar ploaia este sfântă și împrospătează

port pălărie cochetă cu roze și fluturi și grijile le socotesc filozofii de viață iluzii și regrete le arunc la rebuturi mereu să înflorească zâmbete pe față. sub acoperiș de stele să mă

Luceafărul gliei îmi este reper să-mi urmez visul cu versul în bagaj să iubesc să mă rog și să sper că timpul mă duce din miraj în miraj. pășesc visătoare pe alei cu tei călăresc timpul ca pe

poet candriu în noaptea de argint îmbăiezi emoții în rouă stelară ai pe față lumini de hiacint și zâmbetul tău este o floare rară. scrii pe internet cuvinte de alean muguri de speranțe cresc