FLOARE PETROV

vom trece cu bine și de pandemie Hristos se va naște în sufletele noastre înmulțind speranțe mărețe o mie desăvârșind viața sub bolte de astre. timpul din urmă alături de cei dragi întărește

bat la ușă sărbătorile de iarnă e vremea să învăț un nou colind ninsori de poveste încep să cearnă cu beteală de argint codrii învelind. e vremea pentru post și rugăciune să-mi curăț sufletul

a mai trecut un an prin mine la urcuș Golgota mea-i semeață cu drumuri sinuoase muzica stelară de pe al vremii arcuș se pogoare în sânge cu acorduri duioase. pe trena nopții țes gândurile

sunt entuziastă flexibilă spontană optimismul este legat de speranță bucuria zilei dulce napolitană și normalitatea este în siguranță. doruri de mare în buzunar îndes aș vrea cu valul să

versul îmi este sprijin la bătrânețe precum toiagul cu mâner de fier duce în lume vești precum un curier sentimente descrise cu naturalețe. cuvinte așezate rânduri rânduri povești despre un

mirată privesc viața prin caleidoscop amintiri se perindă prin oglinzi de argint aud romanța inimii pulsând în stetoscop așteptând de la înger mângâiere alint. aștept uitarea la marginea

toamna-i mohorâtă cu neagră năframă luceafărul plânge cu lacrimi de crai actorii pleacă rând pe rând în rai zilele însumează dramă după dramă. scenele sunt goale cu cortina trasă măștile

iubite faci din iubire o artă pasiune care spre stele mă poartă știi să mă seduci dintr-o privire știi să-mi dai măreață fericire. învăț să cred în veșnică iubire și tot ce simt sfârșește-n

emoțiile zilei sunt împerecheate ritmuri dansante plutesc pe zefire versul mi-a oferit aripi de libertate pasiunea mireană vibrează în fire. reflexele esențelor produc fericire mă alimentează

din necuprins a revenit distinsa toamnă cântând romanța crizantemelor de aur în stil de mare clasă ca o doamnă împletește gânduri în cununi de laur. ploile albastre cad peste destine eu vreau

Țara-i în carantină visele-s spulberate viața se complică pe zi ce trece durerile-s mari crunte nemăsurate covid-ul face victime șapte din zece. spitalele sunt pline până la refuz și nu sunt

dragi clipe de iubire zboară spre cer fără lacrimi dar și fără suspine este tot ce lumii pot să îi ofer ca răsplată că în vrajă mă ține. am îmbătrânit dar totuși iubirea mai curge din mine

nu dorm sunt în conjuncție cu Luna constelație de gânduri rotesc în jurul ei cu grație îmi toarce visele întotdeauna mi-a deschis universul cu magice chei. călător printre stele sufletul meu

gândesc pozitiv cu lumina pe față și de la soare captez strălucire universul cu surprize mă răsfață iubirea vibrantă produce fericire. gândesc pozitiv mă bucur de viață mă mângâie raze ca o

arborii se dezvelesc de vise și de amintiri au rămas cu dorurile încrustate-n scoarță ei nu știu de arogante și de uneltiri și nu se iau cu furtuna la harță. aș vrea să fiu copac cu mii de

nu nu sunt prizonieră în temnița tăcerii am libertatea să împart cu voi idei trec nemulțumirea prin filtrul plăcerii emoții albastre se scurg din condei. ca niște fluturi gândurile zboară spre

vântul vesel scutură perdele de lumină toamna desculță îmi umblă prin suflet invoc iar speranța duioasă senină să pot separa iubirea de urlet. va pun pe tavă bomboniera cu fantezii emoțiile

ai fagure iubite și nectar în cuvânt vorbele se strecoară în suflet profund într-o beatitudine fredonez un cânt în val special de iubire m-afund. muzica mă transpune într-o toamnă superbă cu

curg slovele din mine ca râul de munte năvalnice vibrante cu valuri de smarald cuceresc reliefuri cu lumini pe frunte topesc întunecimea sub a soarelui fald. cu soarta pecetluită fără nici un

trec printre pericole ca un cascador trec printre flăcări și ard ca o torță explorez în mine ca un sondor și scot din adâncuri poeme în forță. calc pe cioburi de viață și mai sângerez dar eu

am prins rădăcini adânci precum un copac învățată să trăiesc cu viermii sub scoarță vântul mă leagănă când sunt posac cu furtunile nebune nu mă iau la harță. mierle compun triluri pe umerii

trec sărbătorile prin mine valuri valuri prilej să îi ridic pe sfinți în slavă au transferat în mine sublime idealuri și m-au format pioasă creativă suavă. lucrurile sfinte mi-au fost mereu

îmi este spiritul năvalnic ca un fluviu emoții albastre se scurg în aval mi-am decantat tristețea în aluviu din fericiri sublime fac un festival. inima ca o lebădă în dans estival trăiește cu

lacrimile mele sunt semne că sunt vie gânduri se purifică în sacră ploaie aștept ca în inima iubirea să învie făptură curată nobilă și bălaie. strânge-mă iubite în brațele tale ca și cum ar fi