Poezie
portret abstract
1 min lectură·
Mediu
am prins rădăcini adânci precum un copac
învățată să trăiesc cu viermii sub scoarță
vântul mă leagănă când sunt posac
cu furtunile nebune nu mă iau la harță.
mierle compun triluri pe umerii mei
milioane de gânduri ca frunzele îmi par
m-am legat de glie cu statornic temei
rănile genunchilor cu lut le repar.
mă hrănește cerul cu sfintele ploi
lumina mi-e alean și dulce bucurie
primăveri mă îmbracă în haine noi
și nu mă las condusă de neagră furie.
mă înalț spre soare ca bradul bătrân
pe un colț de rai sunt veșnic stăpân.
00607
0