Flavia Muntean

ploaie de toamnă - o notă se-adaugă inimii tale

drumul spre casă - de dimineață trenul trece prin toamnă

bunica-n cerdac - teiul se leagănă odată cu ea

sfădind muierea și oiaga de jinars - iarnă molcomă

apus de toamnă - în ceasornicărie plesnește un arc

Cluju-n șantier - îmi reamintesc cu drag pașii de balet

urma de demult - ploaia caldă o umple încet cu stele

nopți fără lună - dezleg din spuma berii fața-i ascunsă

plaja de nudiști - dintr-un tufiș în altul o șopârliță

un fulg de cocor - mai păstrează puțin parfumul cerului

după transfuzie - dintre toți țânțarii al meu e mai sprinten

luna de iarnă - un paianjen țese din lumina ei

o adiere - de-aș putea dărui iar acel trandafir

ploaie ușoară - câte puțin din mine se risipește

meditație - o muscă răcorește fruntea lui Buddha

noapte de vară - pescarul se-ntoarce-n somn spre celălalt cer

merii în floare - cine-a descâlci luna dintre petale?

merii în floare - taica mătură de ieri dinaintea lor

țânțarul strivit - a câta oară ratez cina cu Buddha?

poem cu bătrâni - dau repede pagina la cel cu berze

ah, bătrâne tei! la fel te-nfioară și pe tine ploaia?

ploaie de toamnă - o barcă se agață în orice undă

traficul din zori - o mierlă îi răspunde polițistului