Flavia Muntean

noaptea de An Nou - asistenta-mi desface o portocală

se-ndeasă ceața – prea lungă în noapte lesa câinelui

vântul prin ramuri - într-un târziu o frunză cade-n tăcere

anticariat – o altă toamnă într-un volum prăfuit

burniță în zori - un străin își plimbă tristețea pe străzi

seară de toamnă - vântul sprijină ușor fiece frunză

răsare luna - turma de oi întoarce un singur ochi

seară de iarnă – un corb se așează în propria-i umbră

plimbare prin parc - aștept să m-ajungă și ultima frunză

drum părăginit - se pierde în ceață cu primul străin

luna la apus - castanul o urmează pe firul apei

fulger aproape - căruțașul lasă biciul deoparte