Flavia Muntean

patruzeci de ani - și știu deja să mă întind ca o pisică

schit în ruine - mlădița de iederă-și începe urcușul

slujba de seară - o fetiță își caută în șoaptă tatăl

coboară coboară lunga tăcere a stropilor de ploaie

funigel în vânt - ce fragilă cărare până pe lună

se lasă noaptea - întâi dispare drumul apoi eu

slujba de seară - două băbuțe ies liniștite-n iarnă

drumul dinspre nord - un fluture dansează în înserare

piața de pește - cineva contemplă întâia oară luna

nici un nor pe cer - o stea coboară-n adâncul pământului

Alzheimer - bătrâna tricotează pânze de paianjen

a stat și ploaia - cu ultimii cocori am să mă duc și eu

la malul mării – țipătul pescărușului și înserarea

casa cârpaciului – în spărtura geamului un licurici

luna îngustă - o umbră mătură pe dinaintea ei

seară de priveghi – umbra cireșului înflorește lin

cicălitoarea - fără să se repete iarna întreagă

noapte de vară – susurul ploii și uneori glasul mamei

răcoarea serii - un țânțar alege burta marelui poet

liniștea amiezii - ciocârlia cântă într-un cer neștiut

câmpul de luptă - țeasta învechită se luminează

ultima babă - se strâng toți norii într-un fluture alb

de ce te privește cu atâta spaimă omul din luna din ochiul mielului neînțărcat?

martie, în zori - o furnică scapă din cartea cu povești