firan mihaela

fără aluzie..
Iată! Am adăugat și diacriticile. Le evitasem din comoditate.
Mulțumesc,

..prima pagină, mulțumesc pentru încredere!
Cu respect,

observ ca si tie iti place toamna la fel de mult :) e adevarat ca necesitam diversitate, dar sunt momente cand tumultul de sufoca..atunci as prefera sa fiu simpla, undeva departe de tot..si dupa cum spuneam sa-mi ascult ploile.
PS: acestea sunt vorbele unei optimiste :)
Pupici ,

asa sa fie Tavi! toamna mereu ma lasa blanda..chiar si atunci cand isi trimite ploile peste noi. as sta o viata sa ascult ploaia. Multumesc!

..raman cu ochii plansi de \"aievea dac\'ar fi fost!\". visele sunt ca a doua viatza pt mine (poate chiar cea reala), si totusi nu le pot zugravi atat de frumos precum o faci tu.

S-au spulberat până și norii
Și-au inceput sa curgă, indignați,
Gandind ca-i praf pe fluturii cu puncte
Si c-ar cam trebui să fie curațați…

de perioada cand eram indragostita ca un copil :)

m\'ai facut sa imi fie atat de dor de ea!
\"..mîinile mamei sunt o iederă
eu sunt zidul ei preferat\"

multumesc!parca e mult mai dragutza asa:)..si..e ciudat, dar pe cat sunt de pesimista uneori, pe atat mi se umple sufletul de viata in alte momente. cred ca mai mult oscilatia asta ne termina:)

de ce e grav sa ai o viata lipsita de monotonie?daca nu am avea momente de incertitudine nu am fi oare banali?nu am trai oare in ipocrizie?fiecare vreme cu frustrarile ei.important e sa prindem din zbor clipele fericite si sa le pastram in templele sufletelor noastre.

Citeam.. Nici nu-mi mai maintesc ce anume,nu era insa ceva interesant din moment ce m-am trezit aruncând cartea si iesind pe usa. Cautam ceva aer ..
Am regretat repede ideea de a iesi, mai ales ca ma deranja mai mult poluarea fonica. Un ritm alert..un furnicar de oameni singuri cu grijile lor.
Am ajuns în parc si m-am asezat pe marginea de piatra a unei fântâni arteziene. Priveam viata. Eram uimita. În sfârsit învatam sa o înteleg! O priveam întruchipata în zburdalnicii pe role, în fetita care urla din toti rarunchii \"cine nu-i gata îl iau cu lopata!\", în salciile pletoase ce umbreau iubirea tinerilor de pe banca alaturata care se tachinau, în gâza care-mi urca linistita pe picior.. Totul e viata!
Apoi am vazut si moartea. Am simtit-o in caderea unei frunze, în prabusirea unui biet batrân ce îsi cauta drumul cu un toiag, în lacrimile doamnei ce privea o fotografie ..
Am vrut sa Te înteleg si pe Tine si mi-am înmuiat mâinile în apa rece a fântânii. Am încercat sa Te sculptez, dar urechile, buzele, ochii, nasul Tau mi-au alunecat printre degete înainte de a lua macar o forma. Atunci am priceput. Tu esti ceea ce voi încerca mereu sa înteleg, dar nu voi putea vedea, auzi niciodata.Te stiu totusi acolo.
Am zâmbit, mi-am scuturat mâinile de apa si m-am întors fericita acasa. Învatasem destule într-o singura zi.

\"sa traiesti sau sa mori e totuna..atunci la ce sa te sinucizi?\"

..e atata vreme de cand sunt pustie incat si speranta imi tremura!e ciudat cum poti descoperi ceea ce simti in altcineva crezand ca un naiv ca esti singurul.sper sa ne fie si mai bine :)

m\'ai facut sa plang din tot ce am..\"deoparte cele care semănau cu tata\"..tot m\'a atins ca o mana divina.nu te intrista!mi\'a facut bine:)

pastila aceea amara ..si toata poezia ta in care ma regasesc tragic, cu durerea in care ma complac..

cata imagine poarta poezia ta!am vazut noaptea prin ea:)

andrei...iubesc caii.i\'ai chinuit..nu te mai chinuii!

nu căuta să-mi mângâi părul
căci e demult țărână și flori.

asa e pretutindeni.credeam ca ai inteles pana acum...

m\'ai facut sa tresar.multumesc