felix nicolau

ceea ce e sanatos in poemul asta e ca toata aglomerarea de date-nume-diagnostice nu sufoca,nu te face sa derulezi banda laterala cu gandul la aspiratorul care asteapta. acuma, influentat sunt si de perceperea directa a autorului-mereu m-a minunat maturitatea lui extrem de precoce. la varsta cand ceilalti de o seama se dau cu motocicleta si zac noaptea pe scarile blocului, omul asta chiar traieste niste chestii. si ma bucur ca nu e teribilist, ca nu se umfla. da, e ceva cam mult patetism, dar, asa cred eu, dupa 30 cosmin va deveni un poet mai profund decat junele prozator de acum. si mi-e ciuda!

o defintie dinamica si neasteptata. nechezatul e excelent ca fundal

Anni, imi pare rau ca aceste scriitor nemaipomenit,cu mijloace invechite,nu mai poate sa ma sune sa-mi zica--e ok articolul! poate nu s-ar mai fi sinucis,sau poate m-as fi sinucis eu mai devreme...

schimba,te rog,majusculele din titlu. regula casei!

desi e pretentios suprarealist, eu il iau ca pe un poem d dragoste,incapatanat si rugator. fibra romantica razbate de peste tot, dar e prinsa intr-un corn de cuvinte mari sau pretentioase,ca intr-un hot-dog de one hundred bucks! cand ai timp, sa fii rea,k?

un text initiatic cu un frumos parfum vechi, de munte aspru chinezesc

silvia,remarc si la tine o simplificare a discursului poetic si o rupere a intelesului la nivel de vers si mai putin la cel al cuvantului,ceea ce confera inteligibilitate poeziei. adica se citeste fara comprese si se digereaza fara scobutil. e o cale buna,zic eu

titlu inspirat, trup poetic frumos conturat. as zice o poezie in mare forma, cu imbracaminte sauvage, din materiale solide,dar nu mate. alaturari pregnante, simplitate fertila, concretete f lizibila

nu stiu dac e bine ca le-ai pus pe toate in acelasi ambalaj. de retinut greutatea obiectului liric si amenintatorul savuros,gen Philippide

pt completare. e un comeentariu care completeaza perfect cronica

vad ca tinzi sa revii la simplitate. eu votez pt asta si pt umorul tragic din textele tale. rujul si plansul concentrat sunt iesiri din zidul poemului

increderea de sine. succesul te distruge de fapt. deja oamenii de la cablu imi cer autograf...
oricum, ma bucur mult ca v-a placut si ca nu v-a placut

pt adrian e marti,stie el mai bine. ar fi bine sa nu ma mai creada lumea asa naiv. din pacate nu sunt...

eu unul rareori rezist la radiatiile astea care mi-au facut irisul praf si pulbere

acesta e unul din experimentele de luni la pranz. nu vreau sa am un stil,ci doar cicluri stilistice. textul pe unii i-a incantat , pe altii enervat. e un simplu poem de dragoste, fara sentimentalisme. ce remarc==unii nu mai suporta nici sentimentul, nu numai sentimentalismul. nu va faceti griji, in curand voi fi mai cinic decat fusei. oricum, e o chestie veche scriitura asta.
ma bucur ca v-ati dat cu parerea. e exact cum ma asteptam. ce m-a enervat la maxim a fost ideea de putere si de linguseala. ok, va dedic voua stelele acestui text, daca voi credeti ca asta ma incanta pe mine. vad o ranchiuna stelutar-ierarhica in unele comentarii. ma indoiesc ca oamenii de aici tin seama de pozitia mea pe site, care e una mai mult morganatica. ma indoiesc ca cineva se teme de mine sau crede ca ma poate cumpara.ma indoiesc.deci criticile voastre ma lumineaza cand sunt detasate si inteligente.

acuma: tocmai sfarsitul mi se pare slab,cliseistic.pe unii i-a enervat tocmai simplitatea. va zic eu ca e grea. cat despre lamurirea surselor de caldura, a facut-o cineva intr-un comm destept. Uln, acolo e \"sa fi\", ai inteles chiar tu de ce,nu?
allora, inca o data ma bucura ca ati marsaluit pe textul asta, care nu e nici vraiste,nici genial (cum mai poti vorbi de genialitate azi?), iar data viitoare promit sa vin cu altceva, ca sa vedeti ca n-am muscat definitiv din momeala si ca nici nu ma puteti cataloga!danke sehr!

cand e gata site -ul acelaaa?

o fiica teribilista doar la suprafata, profunda in substrat,mult mai profunda decat o poeta

esti un parmigianino care sparge pglinzile convexe si le reface intr-un mod f original. sa stii ca te citesc intens---acolo

poate un poem prea lung pt internet, dar scris intr-un alt registru decat cele de pana acum. miscatoare derularea intre anii 60 si roaderea actuala de dinti. de parca un copil s-ar pregati sa ia viata in piept cu forta,cu nerabdare. cred ca forta face foarte bine textelor tale.

nu e exclus sa gesesc asemanari intre RA si medeea. one never knows