Family Album

...ipostaze (re)gasite-n amintiri. ai devenit (din timpuri) fiintza care asculta \"muzica ascunsă în buzunarele pline de la pieptul mamei\".
strofele 2,3,4 - exceptzionale (gandindu-ma la aceste tablouri ca la niste fotografii \"prafuite\" descoperite in secunda mea privindu-te).sunt multe versuri ff bune, \"legate\" cu talent intr-o poezie deosebita.
eshti in \"forma\"! felicitari. trage tare (ca nu se stie \"muza\" cat sta)

cu stima, blueboy

Blueboy, acum nici nu știu dacă îmi plac mai mult comentariile tale \"parentezate\" sau poeziile în care arunci cu parantze fără milă.
Punctezi cu finețe exact \"mămismul\" de care sufăr doar simbolic și fotografierea temporală a unor întâmplări mărturisite aici.

Mulțumesc!!!

Cu drag,
Constantin

Urmând radicalul \"parantezelor\", e logică derivarea înspre \"parantezate\".

...este un experiment. sunt pasionat de \"miscarea\" cuvintelor in (con)texte. nu-mi place sa \"fixez\" imginea intr-o ipostaza \"statica\"...la fel se-ntampla shi cu ideile.
...iar in poezii potzi creea \"orice\" shi \"oricand\" - important e sa ai cuvintele de partea ta. (de aici - poate - shi remixurile mele).
apropopos - treb\' sa-tzi vina \"randul\" la remixat. sper ca n-o sa te superi?

cu stima, blueboy

Blueboy, deși nu întotdeauna, dar de cele mai multe ori, totuși, e mai greu să scoți din seva unor cuvinte fotosintetizate material pentru o nouă sursă de clorofilă, iar staticul îmi displace și mie, ca urmare caut mișcarea din jur spre a o ascunde pritnre paranteze. Din curiozitate, dacă te-ai uita peste o parte din comentariile mele ai să observi că în destule mi-am permis să jonglez și eu cu colacele parantezelor...

Supărare nu poate exista între noi, cel puțin din partea mea.

Drag,
Constantin

Ce să mă fac Constantinule,

Plâng uneori de bucuria durerii simțite doar prin versuri dar netrăită. Peisajul acesta -imaginat sau nu- al durerii trăirii unei vieți a cărei singură bucurie este înghețata din borcanul nespălat de miere, m-a colpleșit. Iar m-ai făcut să văd totul; ca la Holocaust Museum din Washington DC, unde în fața unui gemuț deschis se aude sfârâiala oului în tigaie, și glasurile de prunci ale unui ghetou de dinainte de evacuarea la Auschwitz.

Poezie de excepție.

Felicitări, prietene.

Cu respect,

Da, singura bucurie este exact acea înghețată pe care o mâncam cu soră-mea, iar Auscwitz-ul la Codreni e ceva de care nu scapi nici după evacuare...

Romulus, cu asemenea comentarii plâng și eu. Mă bucur că printre cei cu care mă citesc pe acest site te numeri și tu.


Merci mult pentru comentariu și apreciere!

Drag,
Constantin

Atmosferă tensionată în poezia ta aș spune, care crește progresiv, până în punctul când copiii se prefac că nu aud... Ne prefacem că totul e ok în viață, nu-i așa? Așa învățăm să supraviețuim...
Cu totul deosebită este imaginea mamei, pe care ai redat-o în strofa a treia, spune-mi, poate tu știi, de ce plâng mamele ??
Un lucru nu am înțeles: de ce să nu mănânce pur și simplu înghețată? Înțeleg prea bine de ce „dintr-un borcan de miere nespălat”, dar nu aș mai fi spus despre el…el a existat cândva…
Mi-ar fi plăcut doar :
“Soră-mea era mai mare și mai fricoasă,
așa că îmi cumpăra înghețată
mâncam cu lingurițele
până nu mai auzeam nimic.” Sau… cam așa ceva… :)
Nu-mi place nici “de pe gulerul de la pantaloni”, și te rog să nu te superi pe mine , nu știu să lingușesc! :) nu e mai simplu un guler de cămașă?
Îmi place cum aduci imaginile înaintea cititorului , făcându-l să simtă, de aceea am și ținut să îți las un semn.
Titlul este foarte potrivit, și este, poate exagerez un pic, dar cam aceasta este imaginea unei familii în societatea de azi… și numai cine are curaj recunoaște…
Cu drag,
Lucia.

Lucia, în primul rând, nu văd rostul lingușelii, sincer. Apoi, să știi că nu pot renunța la borcanul de miere, chiar dacă ar suna mai bine textul, iar cu gulerul de la pantaloni e o altă poveste, în timp ce titlul e al doilea la număr, a fost un altul pe care l-am schimbat ulterior.

Mă bucur sincer că ai ținut să îmi lași un semn și îți mulțumesc pentru comentariul elaborat și sugestii!

Cu drag,
Constantin

P.S. Mamele plâng pentru că Dumnezeu nu știe cum e să ai mamă.

Frate drag,
Cu bucurie, ti-am ascultat ecoul zidirii de litere prin care adie fiorul metafizic.
Imbratisari.
N.N.Negulescu

Draga N.N. Negulescu, mă bucur că metafizicul meu adie cu ecouri și pe la fiorii tăi.

Merci de trecere!

Drag,
Constantin

Chiar daca prima strofa este \"senzational-ista\" ca sa nu spun-usor calofila-poezia este salvata de strofele urmatoare care descriu o experienta inspaimatataore traita cu toleranta. Eu, ca un personaj care ma regasesc in orice experienta de tip Auscwitz, ma simt razbunata, ori de cate ori, CUVANTUL reuseste sa imblanzesca \"gardienii destinului\". Versurile tale au aprins o candela in care sufletul luminos al intelepciunii arde inmiresmat:
Mama nu plângea niciodată duminica,
„E păcat!”, spunea ea și de aceea
plângea în restul săptămânii
ca să stea duminica liniștită.

Da, calofilia e la locul ei în prima parte, poezia transformându-se pe parcus, în momentul scrierii. Toleranța mea s-a dezvoltat DOAR în timp, crede-mă! Iar răzbunarea ta e de înțeles ca o primă fațetă a memoriei care nu este altceva de prevenire a uitării.

Carmen, te văd pentru prima dată pe această pagină așa că îți zic bine ai venit, mai ales că am observat acuratețea și, culmea, lipsa de sinchiseală atunci când te apuci de comentat alți autori, mai buni, sau mai puțini buni, un lucru pe care puțini pe acest site îl fac și, iarăși, un lucru pe care eu îl prețuiesc, având speranța că vei reveni cu alte comentarii cât de curând.

Cu drag,
Constantin

Sa-mi ierti nepriceperea, sa-mi tolerezi sinceritatea si sa ma atentionezi atunci cand am luat-o pe miriste:)
Bine te-am gasit.

Carmen, cea mai mare pricepere pe care o apreciez e priceperea de a spune lucrurile pe șleau (îmi place expresia, nu pot scăpa de ea:)), iar comentariile tale (cel puțin cele pe care le-am văzut eu) au destulă vână pentru a trezi nu doar mulțumirea celui care este comentat, ci și plăcerea de a afla lucruri noi despre propria-i poezie. Chiar dacă sună cu titlu de gratuitate ceea ce am spus mai sus, crede-mă, I meant it. Sunt foarte puțini autori pe care îi accesez atunci când îi văd în lista de \"comentatori\", tu ai început să te numeri printre ei, mai ales că am o profundă stare de sațietate atunci când văd comentariile făcute (inclusiv de mine) dintr-un nefiresc \"noblesse oblige\".
Iar în ceea ce privește miriștea, relax, și mie îmi place de multe ori să mă scarpin cu tălpile goale alergând.

Constantin

Constantin,
Citindu-te \"mananc\" si \"sorb\" cuvinte dintr-o calimara plina de bunatatea gandului, ce te face sa uiti de foame.
Cu drag,
Vali

Vali, poftă mare și sete plăcută atunci, iar foamea mai păstreaz-o pentru că întotdeauna avem pe undeva borcane de miere nespălate și duminici în care viața are un alt timp.

Drag,
Constantin

Frate drag,
O invitatie de Onoare: \"Lacrimi De Diamant\" pe site-ul

www.lacrimi-de-diamant.piczo.com

Cu imbratisari, N.N.Negulescu

Cu riscul de a fi trimiși amândoi la OffTOPIC, nu pot să nu mulțumesc invitației făcute mai multor persoane de pe acest site, invitație pe care am și onorat-o.

Cu drag,
Constantin

vad ca tinzi sa revii la simplitate. eu votez pt asta si pt umorul tragic din textele tale. rujul si plansul concentrat sunt iesiri din zidul poemului

Tendințele mele în ale scrisului reflectă cu o exactitate de 100% pseudonimul \"de care sufăr\", o lipsă de constanță pe care eu o văd însă ca, citând pe cineva foarte drag mie, \"o căutare de lucruri frumoase\", chiar și pe sub ziduri sau în afara lor, uneori.

Mulțumesc pentru trecere, comentariu și vot!