Jurnal pe bilete de autobuz 3

nu-ți roade iar unghiile știu te deranjează noapte bună dormi deja? hai mai roade-ți puțin unghiile frunzele grase stoarse de roțile grele pe șoseaua îngustă îmi aduc aminte de tine cu pătura trasă peste cap cum îți rozi unghiile pe furiș încet mă pierdeam între pleoape cu șoapte mute îmi pare rău de oboseala ce nu a putut ține piept singurătății ce se așezase la masa plină de sarmale și mămăligă mi-a rămas gustul nisipos al mămăligii în seara despărțirii de mama nu m-am spălat pe dinți știu nici tu îți scriu aceste rânduri să știi că nu m-a deranjat de fel că îți rodeai unghiile m-au durut tăcerile noastre din orele seci înșirate la patul femeii dumnezeu care dădea palid sfaturi nu uitați să vă împăturiți șosetele seara grijile ce ne-au înecat serile geamantanele pe care le înstrăinam cu mâini încleștate pe mânerele roase pe care mama și tata le mângâiaseră senin atunci în anii \'60 la etajul întâi al magazinului Victoria știu nici nu ai auzit de anii \'60 pentru tine sunt pătratele tăiate de tata pe calendarele cu care a acoperit pereții bucătăriei el credea că va opri timpul a început cu 3000 de zile înainte de pensionare pe o bancă lungă în curtea cu o bolta sănătoasă tăia cu creionul chimic lună de lună și să vezi ce voi face eu la pensie --- grădina --- un paradis gardul va fi cel mai drept vor veni vecinii să se întrebe eh de unde ați cumpărat vopseaua domnule ah aveți pe cineva las\' că știm noi tata a oprit apoi timpul tocind un creion chimic și zarurile de table uite așa s-au strâns calendare care au umplut geamantane care au umplut dormitorul au invadat balconul au înfundat pivnițe peste pivnițe kilograme de ace de siguranță elastice saci de dopuri de plută capace pentru borcane etanșe lingurițe articole decupate împăturind medicamente pisate îți scriu toate astea ca să știi nu m-am întors tușind spre perete ca să dorm uitându-te în somn mă dor ochii ce nu te-au privit în față când m-ai luat în brațe în vârful scării la începutul nopții credeam că doreai să îți ceri scuze că sforăi nu m-a deranjat nu am adormit mușcându-mi buzele să nu îți pun întrebări despre mama a fost singura dată că mi-ai spus să vin punctual să nu uit să aduc o geantă mare ești copilul care mă sperie cu propozițiile scurte ascuțite zilele s-au uscat în privirile noastre ca smochinele de crăciun cuvintele mi s-au oprit între măsele și obrajii pătați de nesomn tu mi-ai cules amintirile mamei pe care ai cunoscut-o atât de copil ce curaj sub masa din bucătărie la îndemână le vei găsi închid ochii acum și ascult printre gene cum îți rozi unghiile și te acopăr cu pătura mamei