călătorie spre marginea lumii

imi place cum respira aceasta poezie/ remarc mai ales sfarsitul/ fereastra vazuta ca o deschidere spre cer si lumina, unde fortele lui elian se concentreaza spre ce se afla dincolo//

citesc.

ei, miruna, miruna, ai venit prea repede...tocmai am schimbat finalul dar fereastra e tot acolo, sper să nu îți fi schimbat odată cu finalul și părerea ta despre text:)

cred că îmi amintesc de tine, ești fata cu poezia din acvariu , da, da...sunt cu atât mai încântată de trecere

îmi spuneam mai zilele trecute, scriind pe marginea unui volum de poezii, că uneori adevărul poetic, chiar metaforic fiind scris/rostit este mai percutant în cititor decât cel brut. fiindcă, de exemplu, primul tău vers, care se repetă și în final, desfășurat în strofele poeziei, prin nuanțe de trăiri, \"aspră cămașă ne e dat să purtăm\" se imprimă, cred eu, în oricine citește acest poem, ca un adevăr de netăgăduit.
\"povestea\" aceasta e mai mult decât un câtec despre plecări, este un fel de avertisment, de grijă pentru \"călătoriile\" noastre. Atenția cu care ai scris este remarcabilă, atenția mai mult sau mai puțin conștientă față de receptivitatea etic-estetică a cititorului.


Ela

tocmai voiam să fac iar gălăgie că nu vreau la reco fără comentariu:))dar iată că îl am așa că îmi țin gura și mă duc să mai citesc încă o dată ce am scris, știi că eu scriu repede și fac apoi 1000 de modificări, de data asta am să mă opresc aici

mulțumesc Ela,

te știu mereu privindu-mă de undeva de aproape și asta înseamnă mult pentru mine,

E un poem zvelt, impunător, ca o navă ce sparge valurile înspumate ale timpului. Forță și delicatețe, sunet și culoare, mișcare și contemplare alternează într-un ritm neslăbit. Contrastele sunt bine calibrate: \"Aspră cămașă\" - \"trup flămând\", urcușul colinelor - grădinile suspendate, între care vibrează cântul vieții însetat de roua vârstelor fericite. Peste mumți, deșerturi și mări, firul călătoriei trece cu rezonanțe de basm întretăiate de nota gravă ale \"privirilor peste umăr\" sau străfulgerărilor de conștiință: \"peste care am alunecat cu nepăsare și fără de frică\", \"uriașe păsări de pradă îți sfâșie cuvintele cu foame și fără de îndurare\". Scoțând această cămașă a simțurilor însetate de un văz mai cuprinzător, de o vedere \"din locul lui Dumnezeu\", cămașă spălată în lacrimi, uscată în plecări, eul liric începe să \"vadă\" abisul înflorit al iubirii divine: \"ne așezăm apoi în fereastră/ de acolo privim groapa adâncă/ înflorind primăvăratic/ doar pentru noi/ doar pentru noi\". Repetiția din final eliberează și amplifică în mod culminant intensitatea ansamblului liric. dacă privesc peste umăr, realizez că este un poem-elegie în care ți-ai dat măsura. Felicitări!

niște randuri defavorizante, în mod sigur:

\"grădini nefiresc suspendate de ceruri\"
\"deșerturi din nisipul clepsidrelor noastre\"

Silvia, nu este chiar așa, după părerea mea, \"nefirescul\" are o valoare poetică ce poate să timită spre \"dincolo de firesc\" sau \"incredibil\", cum ai spune \"suspendate de ceruri în mod de necrezut\", grădinile sunt \"nefiresc suspendate de ceruri\" tocmai e vorba de o incredibilă fervoare, naivitate, candoare a descoperirii ce se face simțită în imaginile vârstelor fericite, pe de alta fiindcă nu există nici o legătură vizibilă între grădinile preumblărilor și cerurile de care totuși atârnă și din a căror strălucire își trag seva. Îmi pare rezonantă expresia primă amintită de tine.
Cât despre a doua, nu este mai prejos, fiindcă iată, timpul risipit asemuit nisipului din clepsidră devine pustia memoriei, o imagine deosebită.

dana, te-am mai citit, dar nu stiu de ce azi \"mi-a cazut cu tronc\" textul acesta. remarc o cadenta frumoasa aici intre o latura aproape religioasa si una profana (hai sa-i spun lumeasca, pentru ca \'profan\' duce prea mult in filosofie/antropologie). intre \"aspră cămașă ne e dat să purtăm elian\" si \"uriașe păsări de pradă îți sfâșie cuvintele cu foame\". dar pentru ca nici latura \'sfinteniei\' si nici cea a \'laicului\' nu se intrec, ci sunt intr-un echilibru de invidiat, cred ca merita sa fie privita atent poezia.
si macar pentru delicatetea acestui final, care se apropie de mitul eternei intoarceri: \" de acolo privim groapa adâncă/înflorind primăvăratic/doar pentru noi/doar pentru noi\".

sunt cliseistice, Florin. mie se intoarce de acestea inca de pe timpul optzecistilor. e un sfat pentru autoare, nu e un atac.
nici macar de gusturi nu e vorba aici. nu e la indemana oricui sa creeze imagini proaspete din piese uzate? eu zic: este. trebuie doar sa tii cont de lecturi, de ce s-a mai spus si CUM s-a mai spus. Dana are potential. nu i-ar lipsi un surplus de exigenta. (eh! cine zice? eu ma autoflegelez mereu la acest capitol!)

Florin, Ioana, Silvia, vă mulțumesc pentru lectură, aprecieri și sfaturi

să ne citim cu bine

sunt dimineti, ca aceasta a mea, stranii, ca nu stii de-s dureroase sau bucuroase,...cand poezia are fiinta,incat devine ea...

mi-a lasat ceva multe urme versul tau pe camasa ce-o voi purta azi.

știi care e părerea mea, Silvia, cred că o privire prea \"localizată\", ruptă din context a unor expresii, și evaluarea lor \"în sine\", e pe undeva conducătoare la fragmentări, crize, derizoriu, prin înseși tabu-urile pe care le produce. În dorința acerbă ca toate expresiile să fie absolut originale se ajunge la criză, se uită că limbajul se poate regenera fără excluderi, ci refolosind și înnoind mereu contextual, într-o priveliște nouă corpul textual. De aceea o poezie poate fi salvată de un cuvânt, de o frază, o trăsătură de pensulă pe un fond aparent cunoscut dar ușor vibrat, mișcat, și se cere privită mai de departe, ca și un tablou. Lectura aprofundată a textelor de valoare cere o atenție diferențială, arată continue reveniri, revalorificări, reasimilări ale unor expresii de forță.

Și nu știu dacă aici este o poezie sau nu...și nu știu dacă mâna mea a tremurat sau nu scriind vorbele acestea puse în fața ochilor voștri dar știu că aici este o parte din sufletul meu călător printre voi, poate și pentru că sunt un poet prea vechi într-o haină la fel de veche astăzi mai mult ca oricând mă simt mai sfârșit-sfâșiată oarecum de îndoieli. Ioana are dreptate, finalul acela înseamnă Samsara.

restul, prieteni, e vânare de vânt:)

Poezie de atmosferă pentru mine, cu grădini, coline, munți, ș.a.m.d. Foarte simplu de vizualizat și interesantă prin imaginile oarecum neordinară pe care le transmite. Niște versuri foarte bune anume pentru amplificarea acelei atmosfere rupte de realitate sunt astea:
\"dacă privești peste umăr
în urmă cresc 7 păduri și tot atâtea povești\". Frumos spus și redat.

neordinare

eu fug de balauri pe calul Raigor
și-arunc peste umăr obiecte de zor

arunc niște pietre, prețioase brățări -
apar peisaje cu munți albind așteptări

arunc o eșarfă din timpuri sihastre -
deșerturi din nisipul clepsidrelor noastre

arunc o oglindă primită de mică -
mări peste care am alunecat cu nepăsare și fără de frică

arunc un pieptene cu 7 dinți, alți 5 i-ai rupt, ți-amintești ?
dacă privești peste umăr
în urmă cresc 7 păduri și tot atâtea povești

aspră cămașă ne e dat să purtăm elian
haide diseară
s-o spălăm în lacrimile celor pe care i-am învins prin amurguri de ceară

îți semnalez câteva chichițe pe care tu, ca poetă cu experiență, ar fi trebuit să le eviți:
\"strălucind a rouă\"
\"albind așteptări\"
\"o spălăm în lacrimile celor pe care i-am învins prin amurguri de ceară\"
mai sunt câteva, dar mă opresc aci.

spune-le pe toate, le-om citi, le-om rumega, le-om schimba...om vedea:)

(trec cu eleganță peste ironia concluziei rezumat și a expresiei \"poetă cu experiență\":))

Ana Nas, Dan Norea, vă mulțumesc pentru aprecieri și semnele de trecere lăsate

nu e vorba de nici o ironie! acu, nu chiar tot ce glăsuiește mogulul e o declarație de război...

poeziile aiestea îs scrise la prima mână, fiind un poet de hârtie mă enervează să bătucesc tastatura aiasta enervantă, le scriu frumos cu pixu\' verde pe hârtie ținând cont de sfaturi și când a fi și a fi scoate baba o carte pe spatele sfaturilor voastre comentatoricești...altfel doară de ce nenorocu\' să îmi pierd pe aici bruma de sănătate și nerv ce o mai am(din ce în ce mai puține, fie vorba între noi, prietene) în firea mea ardelenească(cu influențe italiano-franceze vagi), nicidecum oltenia constanței sau ce mai băsmuiai tu prin cea concluzie-rezumat...schimbă elianul...schimbă..dar la vreme potrivită și cu pix verde

dă-o durerii de carte, că sunt destule scrise!
și nu mai scrie cu pix verde că începi să citești în rămurele de brad ca mama omida în ceai!

mulțam fain de aducerea degrabă a ardealului în concluziune, zici să o dau durerii de carte păi atunci îl dau durerii și de site că doar altceva ce să mai caut pe aici...vreo stea ceva:))))))))

noroc că îs lup(ă) bătrân(ă) și îmi văd de viața mea că doară deși am auzit pe aici că nu aș avea-o tot o păstrez dosită pe undeva printr-un sertar

ieteteee, iaca, mă iscălesc pe ultimul răvaș al convorbirii noastre de aci cu un pix verde, asta ca să nu mă mai vezi de rămurele de brad:)

seara bună, Maestrule, Măiastrule

cantand statui?

Aici deja nefirescul exprimarii arata ca inceputul formarii unei avalanse ( e clar ca nici un moment nu ai gandit versul sub forma cantand statuilor)

Apoi,toate peisajele descrise ( printre care si gradinile suspendate) ce anume le opreste a fi strivite de ditamai statuile de deasupra lor, miraculos acestea neaflandu-se in cadere libera,desi de nicaieri nu apare nici cea mai mica sugestie la un eventual fir invizibil, de sorginte damoclesiana care sa impedice catastrofa, aplatizarea ..statile acelea fie au consistenta unor fluturi zglobii, fie leviteaza datorita unor forte oculte.
Nu face nimic, varstele fericite isi pot edifica statui in aer, pentru a admira mai bine peisajul de sub ele ( eventual sa proiecteze o umbra peste munti deserturi si mari daca tot nu se prabusesc din inalturi)

am înțeles explicațiile dar nu am înțeles concluzia, place sau nu urechii și ochiului tău textul acesta?

hai că nu e greu, da sau nu, dacă da, e bine, dacă nu, ascult atentă și cuminte de ce

Mi-a plăcut poemul, dar cred că ultima strofă ar trebui revizuită, rescrisă. Și încă vreo 2-3 versuri. Nu știu ce au zis cei dinaintea mea, poate au subliniat și ei același lucru, nu vreau să mă contaminez cu alte păreri.

revizuim, revizuim, rescriem, rescriem, până una alta tot scriem, poate într-o zi, cine știe, a trece o poezie perfectă și pe strada mea

mulțumesc,

Dana, nu urmări poezia perfectă, un text TREBUIE să conțină și imperfecțiuni. Cel puțin așa a spus-o Croce, și de la el au preluat și alții ideea. Totul este să nu ne legăm doar de ele, să căutăm părțile frumoase.

tu ai mereu dreptate iar eu sunt mereu în căutare și alergare, uneori obosesc și atunci scriu poezii ca acestea de astăzi

îți mulțumesc pentru semnele pe care le lași în pagina mea, crede-mă când spun, nu sunt vreun politicos de moment, înseamnă mult pentru mine să te știu privindu-mi cu obiectivitatea ta recunoscută și de marcă, textele mele mai mult sau mai puțin poezești

un text initiatic cu un frumos parfum vechi, de munte aspru chinezesc

că mă învârt de două ori pe loc fâstâcită și mă gândesc că textul acesta chiar e o poezea dacă ai trecut tu cu ochiul tău vulturesc să îmi spui despre au bout du monde, muntele aspru chinezesc și mai ales inițiaticul acela care mă apropie rapid și iremediabil de vorbele tale

mulțumesc

(parcă mă simt un fel de vedetă azi, îi fain la reco, aproape mai fain ca la deko:))

desigur mi-a facut placere raspunsul tau care-mi acorda unele circumstante, neatestandu-ma definitiv un capcaun fioros care intra chitit cu cizmele-i de 7 poste in straturile delicate ale poeziei tale...sunt lucruri care imi plac, pe altele le sanctionez.

Iar cele care nu-mi plac doar la asta se rezuma, la identificarea unor fragmente, sectiuni, imagini idei, etc..dintr-un intreg; nu intind, pecinginos, concluziile defavorabile asupra textului, vazut ca entitate.
Bineinteles ca aceasta entitate are de suferit atunci cand este redusa din cauza balastului cu care nu ma impac.
Da, nu ti-am comentat decat doua texte pana acum, ca sa generalizez asupra calitatii tale de autor..mai am nevoie de multe lecturi pe viitor.

am înțeles ce vrei să spui, e bine că nu generalizezi, dai dovadă de maturitate

mulțumesc și salut